Ciprian Stoleru îmi aduce la BAR, o dată cu mai multe exemplare din Historia, și cartea lui Călin Hentea Memorii în papuci. Despre o tinerețe obișnuită, scoasă la editura Eikon, în 2016. Un autograf de complezență se vrea semn că e o carte dată cu dedicație: „Domnului Ion Cristoiu, împreună cu cele mai frumoase gînduri”. Călin Hentea s-a specializat în propaganda prin presă. E autorul unor cărți de autoritate în domeniu. Despre una dintre ele, Dicționarul propagandei, dacă nu mă înșel, am făcut o ediție a emisiunii Om cu carte la TVR 2.
Azi noapte, sub puterea noii mele pasiuni – lumea anglo-saxonă – urmăresc primele episoade din The Last Kindom. Îmi schimb treptat-treptat părerea despre danezi, rămași în Istorie ca Vikingi. Serialul, fără forța fantacy a lui Games of Thrones, cu multe invenții hollywoodiene în materie de suspans cinematografic, e mai mult decît util celor interesați de istoria Angliei și de Istorie în general, evident, sub formula Istoriei ca telenovelă. Ca și în Game of Thrones, întîlnim căsătoriile din interes, fetele bune de măritat alcătuind o excelentă avuție pentru părinții regi ambițioși, puterea călugărilor, amplificată de șiretenia lor fără margini, violența, sălbăticia, sexul în variantă primitivă.
După-amiaza lui 2 februarie .... mă găsește în loja jurnaliștilor din Camera Comunelor. La tribună, primul ministru răspunde interpelărilor. E un moment la care jinduiește orice jurnalist din lume. Eu însă nu de asta cat în jur atît de încordat. Alta e explicația stării mele. Ieri dimineață, anunțîndu-mă că voi asista la o şedință a Parlamentului englez, și încă nu la una obişnuită, ci la una dedicată interpelărilor pe adresa primului ministru, însoțitoarea mi-a atras atenția să mă pun la costum şi cravată. Nu se poate intra în blugi în Parlamentul Marii Britanii.
„... Cuza a domnit numai 7 ani, scurt răstimp din viaţa omenească şi când a fost ales era în vârstă de 39 de ani, deci om format, în care se cristalizaseră însuşirile cele mai de seamă ale caracterului său. Să le schiţăm, întrucât ne învoiesc în această lucrare amintirile contemporanilor. Mai întâi ca fizic, Alexandru Cuza era «un bărbat de statură mijlocie, însă arătos, cu o înfăţişare plăcută şi ademenitoare.
Vestea se răspîndise cu iuţeală în tot satul. O companie străină vine să sape o groapă uriaşă pe locul unde ședea pe hartă Vintileasa. Se spuneau tot felul de lucruri despre asta. Unii ziceau că specialiştii de la NASA găsiseră un mijloc de a pune la lucru miezul fierbinte al Pămîntului. Dacă se găseau acele puncte de pe glob în care miezul era aproape de scoarţă, se săpa o groapă uriaşă, se umplea cu apă, apa dădea în clocot şi, evident, dînd în clocot, făcea aburi, iar aburii la rîndul lor puneau în mişcare turbinele.