Puțini clienți la cele două case din trei, cîte are marketul. Unii îi zic minimarket. Alții supermarket. Cei mai mulți, nostalgici ai vremurilor ceaușiste, îi zic magazin. Cea de a treia casă nu funcționează. Casierița s-a învoit azi pentru o nuntă, la care e nașă. Nunta are loc mîine, duminică. Ea și-a luat zi liberă ca să-și probeze rochia, pentru care a făcut un CAR. La prima casă, în timp ce clienta caută în poșetă după tichete de masă, casierița își întreabă colega de la casa de alături dacă a văzut ultimul episod din telenovelă, cea în care Lolita, eroina principală, își găsește tatăl, în fine, la capătul a trei ani de episoade, date seară de seară, se mărită cu omul iubit, după ce trecuse prin cinci mariaje nefericite, și e promovată șefă de magazin din simpla casieriță.
„JUPÎN DUMITRACHE (şezînd pe scaun) Hei! ia să vedem acu ce mai zice politica. Citişi ceva? IPINGESCU Bravos ziar, domnule! Ăsta ştiu că combate bine. JUPÎN DUMITRACHE Apoi nu-i zice lui degeaba «Vocea Patriotului Naţionale»!... Ia citeşte.IPINGESCU (citeşte greoi şi fără interpunctaţie) «Bucureşti 15-27 Răpciune – Amicul şi colaboratorele nostru R. Vent ..., un june scriitor democrat, a cărui asinuitate o cunoaşte de mult publicul cititor, ne trimite următoarea prefaţiune a unui nou op al său. I dăm astăzi locul de onoare, recomandînd cu căldură poporului suveran scrierea amicului nostru.
Cursele Low Cost sînt întruchiparea inegalităţilor sociale, denunţate de Marx în Manifestul Partidului Comunist. Nu ştiu dacă în Coreea de Nord se predă marxism-leninismul. Tare mă tem că se predă Kim Iri Sung-ismul, varianta locală a marxism-leninismului, aşa cum în România, de prin 1971, comunismului îi luase locul ceauşismul. Dacă s-ar preda – şi prin folosirea multimedia – o cursă Low Cost ar trebui filmată, iar pelicula difuzată la disciplina marxism-leninism, lecţia Marx despre inegalităţile sociale.
Aflat la Sinaia și mai ales după o cruntă durere de cap, ivită în zori și prelungită mai blînd la sculare, mă simt înviorat, o dată ce mi-a trecut. E fericirea ivită din dispariția unei nefericiri! În balcon, pe șezlong, mă apuc de citit din Țara de dincolo de negură de Mihail Sadoveanu. Am luat-o data trecută de la librăria din Sinaia: uitasem la București cărțile de lectură obligatorie cu bucata. Citesc mai întîi – se înțelege – prefața la ediția din 1936.
Pe vremea cînd conduceam Evenimentul zilei, cei care țineau neapărat să fie amabili mă comparau cu Pamfil Șeicaru. În mai multe rînduri m-am arătat reticent față de o asemenea comparație. Oricît de mulți ar fi contestat adevărul zicerii lui Nicolae Iorga, Șantajul și etajul (marele istoric și micul politician se referea la clădirea Trustului Curentul, ridicată și cu banii obținuți prin șantajul de presă), imaginea lui Pamfil Șeicaru în planul moralei n-avea menirea să-mi facă plăcută comparația.