„Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi, cei răi nu pot fi iubiţi şi-al doilea…al doilea…de! norocul şi celelalte „pere mălăieţe” care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări asupra cărora n-ai nicio stăpânire şi nicio putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea.
cea de Est de un fluviu subteran de apă fierbinte care intră în țară pe la Sighetul Marmaţiei şi iese pe la Mangalia, vărsîndu-se în Marea Neagră, la o adîncime de 2000 de metri. Dumitru Cojocaru, profesor pensionar, şedea undeva, la marginea Floreştilor, pe una din zecile de străduţe nepavate, cu cişmeaua la colţ, stângaci delimitate de garduri peste care urcau şi coborau, nestăpîniţi, trandafirii. Ocupa una dintre numeroasele căsuţe ale Floreştilor; căsuţă de ţăran ajuns la oraş.
prinde necesarmente şi Catedrala Sfîntului Spirit: cel mai mare edificiu religios gotic din regiunea Palatinatului, uriaşă construcţie începută în 1400 şi încheiată în 1544. Catedrala Sfîntului Spirit e unul dintre acele rele necesare din care e făcută o vizită turistică în orice loc din lume. Mai mormăind, pentru că abia te-ai aşezat, după îndelungi şi complicate manevre, pe scaunul de lîngă şofer, cel invidiat de toată lumea din presupunerea că de acolo ţi se deschide priveliştea de 50 de euro ora....
Din cartea tipărită de Karin Hyldal Christensen la Routledge în 2017 sub titlul The Making of the New Martyrs of Russia. Soviet Repression in Ortodox Memory, aflu că sanctificarea din Rusia de azi a Noilor Martiri, altfel zis, a celor care au suferit în timpul stalinismului pentru credința lor, se întemeiază exclusiv pe Dosarele de la KGB. Textele hagiografice, gen, viețile sfinților, se inspiră aproape total din documentele întocmite de KGB-iști. Iată un exemplu în cazul Tatianei Grimblit, sanctificată de Biserica Ortodoxă Rusă în 2000 împreună cu alte victime de la Butovo:
Întoarcerea la tradiţia interbelică se regăseşte şi în explozia de publicaţii la nivel local. Fostele ziare ale Comitetului judeţean de partid devin ziare independente. Adăugîndu-şi, de regulă, la titlul anterior sintagma: liber. După un timp de dominare absolută, ziarele respective sunt surclasate ca autoritate şi tiraj de cotidianele nou înfiinţate. Entuziasmul, dar şi iluziile primilor ani, duc la construirea a numeroase publicaţii de cultură pe plan local. Alături de revistele înfiinţate anterior lui 1989, supuse şi ele transformărilor hei-rupiste, noile publicaţii îmbogăţesc peisajul spiritual local...