Savitki, comandantul Diviziei 6, se sculă în picioare văzîndu-mă, şi mă minunai de frumuseţea corpului său gigantic. Se sculă, şi apoi, cu purpura pantalonilor săi de călărie, cu şăpcuța lui zmeurie dată pe-o sprînceană, cu decoraţiile sale bătute pe piept, tăie încăperea în două, cum taie cerul un stindard. Mirosea a parfum şi a răcoare dulceagă de săpun. Picioarele lui lungi păreau nişte fete, ferecate pînă la umeri în botfori strălucitori. Îmi zîmbi, izbi cu cravașa în masă şi trase mai aproape un ordin...
Peste cîţiva ani, după înfiinţarea GAC-ului „Drum nou”, comuna Vintileasa, Ghiţă Tovarcea avea să fie autorul unei isprăvi de care se va duce vestea cîteva sate în jur, dacă nu chiar și mai departe. Era în ziua de Paşti, care coincidea în acel an cu 1 Mai. Cei plecaţi din sat, muncitori, studenţi, elevi, profesori, veniseră acasă pentru cele trei sărbători legale, 30 aprilie, 1 mai şi 2 mai. Cu o zi înainte, pe autobuzele RATA fusese omor la cursa de patru după-amiaza. Unii călătoriseră pe acoperişul autobuzului. Erau trei inşi din Vidra: un inginer bucureştean, un profesor de sport şi un cercetător ştiinţific.
Ce fac flamanzii duminica dimineaţa? Merg la plajă? Se plimbă în sus şi-n jos pe Strada Mare? Trebăluiesc prin casă sau prin grădină? Nu, şi iar nu. Flamanzii fac shopping. Nu prin magazine. Cu excepţia buticurilor de suveniruri, duminica magazinele sînt închise în Flandra. Duminica, flamanzii fac shopping în tîrgurile stradale. Lîngă Biserica Sint-Jacobs (în flamandă), Saint-Jacques (în franceză), Sfîntul Iacob (în română) se află o mică piaţetă, Bij Sint-Jacobs. În fiecare duminică dimineaţa locul e interzis circulaţiei pentru a se putea desfăşura o Piaţă cu de toate
Tocmai cînd mă pregăteam să trec la fișele despre preoții militari pe Frontul de Est (am reușit noaptea să trag la xerox ultimele pagini din carte, inclusiv cele despre Stalingrad), la masa mea din Sală vine un tînăr cu bărbuță. „Sînt Carabă – zice el, întinzîndu-mi mîna a salut – vreau să vă dau o carte”. M-am încruntat nițel văzîndu-l. De cînd am devenit obiect al întregului Popor, ca un zid pe care urinează bețivii, pentru că e în drum, mă pomenesc chiar la Bibliotecă, în plin studiu, cu fel de fel de tipi ajunși pînă la mine nu pentru vreo problemă de viață și de moarte...
Ediție specială face și Scînteia tineretului, devenită Tineretul liber:
„Ediție specială din ziua renaşterii poporului român”. Spre deosebire de Scînteia Poporului, Tineretul liber pune la lucru culorile. Iese ceva între un afiș sindical și o sorcovă. Pentru a îngădui o ediție de tip afiș revoluționar, numele ziarului, Tineretul Liber, a fost pus în josul paginii, pe dreapta. Sus, pe întreaga suprafață a paginii e reprodus Tricolorul. Pe o suprafață suficient de mare pentru a mai reduce din spațiul tipografic, greu de realizat în condițiile de urgență ale trecerii la noua presă. Pe stînga, de sus în jos, trei imagini menite a surprinde entuziasmul revoluționar.