De sus, din galeriile de aluminiu, cădeau pînă jos, în falduri grele, perdele din pluș roșu-cardinal. Pașii se adînceau în moliciunea unei mochete în culori stinse. De o parte și de alta a culoarului se înșirau scaune moderne, cu dispozitiv de rotire și aplecare. Totul costase extrem de scump. O anonimă, trimisă la CC al PCR, la Consiliul de Stat și lui Nicolae Ceaușescu personal, denunța Conducerea Institutului de Cercetări Acvatice de risipire iresponsabilă a banilor. Comisia de anchetă, sosită la fața locului, luă la cercetat hîrtiile.
Cinci pisici şi-au găsit spaţiul vital în curticica Institutului de Arheologie, de pe strada Ambasadei italiene. Clădirea institutului e una dintre cele care stau să cadă. Dacă n-ar fi plăcuţa de lîngă poartă, ai crede că la capătul aleii se ridică o clădire de decor închiriat pentru un film despre decăderea mîndrei aristocraţii româneşti sub talpa bocancilor proletari, după 23 August 1944. Pisicile se strecoară de la un boschet la altul fără a da nici cea mai mică atenţie cuburilor de piatră ale căror inscripţii în latină mărturisesc rămăşiţele podului lui Apollodor din Damasc.
„Le Guide de Routard“, secţia Provence, susţine că „pe quai de Belge, la începutul lui Canabiere, în fiecare dimineaţă, de la ora 8, se instalează celebra piaţă de Peşte“.Ediţia pe care am cumpărat-o eu (chiar de la Marsilia) e datată 2013. Nici o suspiciune, aşadar, c-ar fi vorbit de o apariţie depăşită. Încredinţat că tot ce se scrie se mănîncă, m-am dus la faţa locului cîteva dimineţi la rînd. Piaţa de peşte nu era prea departe de hotelul meu. Cam la vreo 500-600 de metri. Porneam per pedes apostolorum pe la 9 dimineaţa. Străbăteam în pas energic cheiul Vechiului Port. Pe yahturi, trebăluiala era în toi.
Colaboratorul revistei Historia, Sterian Pricope, mă roagă să-i scriu prefața la noua sa carte Istorii neconvenționale din Muscel. Din cîte înțeleg e vorba de volumul VIII dintr-o serie cu titlul Istorii neconvenționale din Muscel. Potrivit enciclopediilor, Muscel e un județ din perioada interbelică, întins pe suprafața a două județe de azi, mai precis, pe două mari părți din județele Argeș și Dîmbovița. Principalul oraș era capitala județului Cîmpulung zis și Muscel. Oricît de bogată va fi fost viața în interbelic și oricît de personalități vor fi fost muscelenii, surprinde în cazul lui Sterian Pricope trei lucruri:
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 147, anul I, sâmbătă, 12 decembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ De cîteva numere, Evenimentul zilei se ocupă de una dintre cele mai mari fraude vamale din istoria României. Așa cum îi spune și numele – „Operațiunea Țigareta“ – e vorba de o afacere cu țigări. Ca în cazul tuturor marilor combinații, mecanismul afacerii e foarte simplu. Cîteva firme importatoare de țigări cereau, la intrarea în țară, să nu fie vămuite acolo, ci la o unitate din interior. Li se întocmeau acte în acest sens și li se dădea drumul.