Pietonii reprezintă cea mai mare parte a omenirii. Mai mult chiar, constituie lamura ei. Pietonii au creat lumea. Ei au construit oraşele, au ridicat clădirile cu etaje peste etaje, au făcut instalaţiile de canalizare şi de alimentare cu apă, au pavat străzile şi le‑au luminat cu becuri electrice. Ei au răspândit cultura în lumea întreagă, au inventat tiparul şi praful de puşcă, au făcut poduri peste râuri, au descifrat hieroglifele egiptene, au pus în circulaţie lama de ras, au desfiinţat comerţul cu sclavi şi au stabilit că din boabele de soia se pot prepara o sută paisprezece feluri de mâncare gustoasă şi hrănitoare.
În doar cîţiva ani, Fîrtăuţii dintre Dealuri cunoscu o înflorire spectaculoasă. Toate drumurile, inclusiv cel mai ferit, folosit pentru furtul de lemne cu căruţa, erau acum asfaltate, orînduite de indicatoare nou-nouţe. e-a lungul şoselei judeţene care tăia satul în două părți – trei sferturi şi un sfert – ca pe un pepene în mîinile unui pofticios, se înşirau acum hoteluri, restaurante cu şi fără terasă, baruri şi de zi şi de noapte, birouri de schimb valutar, buticuri de lux şi filiale ale principalelor bănci străine din România. Localitatea Fîrtăuţii dintre Dealuri se dezvoltase la asemenea proporţii sub puterea avîntului luat de turism.
Obiectivul numărul unu al turiştilor veniţi la Aachen din toată lumea e Catedrala; mai precis, Octogonul construit de Charlemagne. Nu ştiu care e obiectivul numărul doi al turiștilor în vizită la Aachen sau, mă rog, la Aix-la-Chapelle. Poate Town Hall, cu sala în care se ţineau banchetele împăraţilor germani, proaspăt încoronaţi în Catedrală. Poate Elisenbrunnen, construită în 1827 ca loc de spa în centrul Oraşului de Regele Prusac Friedrich Wilhelm III şi numită astfel după prinţesa prusacă Elizabeth Ludovika de Bavaria, o mătuşă a celebrei Sissi.
După ce mă așez în pat pentru a citi înainte de căderea în somn, îmi vine ideea de a scrie ceva despre brusca mea pasiune față de varianta de Sud a Campaniei din Est. De fapt, îmi vine de la hotărîrea de a citi și documentele din volumul Românii în Crimeea. Mă ridic din pat, merg în birou, și bat la iuțeală pe calculator Pentru Diario, la aplicația Evernote, cea descărcată pe toate dispozitivele mele și prin urmare oferind prilej de lectură în orice moment:
Oricum, ei nu pot înţelege lucrurile de genul ăsta! Închis într-un glob de sticlă, înconjurat de yes men, chiar începi să-l urăşti pe cel care te-a cunoscut şi în alte ipostaze, într-o situaţie mai grea. Am văzut oameni în situaţii grele de tot care, atunci cînd au ajuns mari, erau deranjaţi de faptul că cineva i-a cunoscut în momentele de slăbiciune şi de singurătate. E interesant cum, atunci cînd ajung mari, devin nişte brute de nerecunoscut, iar cînd redevin mici ajung din nou oameni normali.