Zările, de farmec pline, / Strălucesc în luminiş; / Zboară mierlele-n tufiş / Şi din codri noaptea vine / Pe furiş. // Care cu poveri de muncă / Vin încet şi scîrţîind; / Turmele s-aud mugind, / Şi flăcăii vin pe luncă / Hăulind. // Cu cofiţa, pe-ndelete, / Vin neveste de la rîu; / Şi cu poala prinsă-n brîu / Vin cîntînd în stoluri fete / De la grîu. // De la gîrlă-n pîlcuri dese / Zgomotoşi copiii vin; / Satul e de vuiet plin; / Fumul alb alene iese / Din cămin. // Dar din ce în ce s-alină / Toate zgomotele-n sat, / Muncitorii s-au culcat. / Liniştea-i acum deplină / Şi-a-nnoptat. //
Unul şi-a urcat găinile în nuc, după ce, în prealabil, le-a drogat cu diazepan, ca să nu cîrîie. Un altul le-a grămădit în cuşca cîinelui. Cînd or să apară controlorii la poartă, cîinele sare din cuşcă şi prinde să hămăie, sufocîndu-se de furie că nu i se dă voie să-i rupă în bucăţi. Chiar dacă le-ar trece prin cap controlorilor că păsările ar putea fi în fundul cuştii, cine să cuteze a se vîrî înăuntru? Echipelor de control le dau o mînă de ajutor puşti obraznici, desculţi şi ciufuliţi, care-i pîrăsc pe gospodari în privinţa ascunzişurilor. Fac asta pe gratis. De-al dracului!
La o scară şcolară, Germania poate fi pusă la nivelul examenului de capacitate. Maşinăriile îţi supun la grele încercări nu numai inteligenţa, dar şi cultura generală. Pentru raita de o zi prin Postdam, a trebuit să iau autobuzul. De la Gară la Sanssouci. De la Sanssouci la Cecilienhof, locul unde Aliaţii au tăiat Germania în felii, ca pe un pepene. Nu ştiam însă că-n Germania autobuzele şi tramvaiele dispun înlăuntru de automate pentru bilete. De asta ar fi trebuit să-mi dau seama fără prea multă agerime, văzînd cum se urcă toţi fără a ţine în mînă, strînsă ca un bileţel de amor, bucăţica de hîrtie.
La Librăria din Mall de la Focșani dau peste două volume vîrîte în țiplă (niciodată n-o să înțeleg năzbîtia cu țipla, întîlnită, de regulă, la cărțile porno, pentru ca clientul să nu se consume răsfoind cartea fără s-o cumpere), făcînd imposibilă frunzărirea, moment cheie al primului contact cu o carte. Alcătuiesc Istoria românilor din Dacia Traiană de A. D. Xenopol, partea întîia și a doua a Istoriei perioadei medievale. Pe coperta primului volum e scrisă cifra 2. Dar primul volum, primul volum unde e?
Nu cred că e vorba de acelaşi tip de mirare. Mie pur şi simplu nu-mi vine să cred anumite lucruri! Mă încearcă un fel de uimire revoltată atunci cînd văd, de exemplu, un politician care ajunge la putere şi nu-mi mai dă nici măcar un telefon să mă întrebe ce mai fac, uitînd că eu l-am ajutat cînd era la ananghie. Nu vreau nici o răsplată, dar ar fi frumos şi oricum nu l-ar costa nimic să-mi mai dea cîte un telefon. Îmi zic că aşa ceva nu se poate. Exact ca ţăranul în faţa girafei.