Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 197, anul II, miercuri, 17 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Întemeiată pe filosofia bergsoniană, literatura modernă şi-a făcut o obsesie din ceea ce ea a numit drama cuvîntului. Adică imposibilitatea cuvîntului de a surprinde exact stările sufleteşti ale personajului. Cuvîntul trădează!, au exclamat marii analişti ai profunzimilor individuale, de la Stendhal la Camil Petrescu. El nu va putea reda niciodată cu adevărat ceea ce simte şi vrea personajul. Primarul general al Capitalei, dl Crin Halaicu, nu e un personaj de roman. Nici măcar de roman balzacian, d’apoi de roman introspectiv. Cu toate acestea, domnia-sa i-a pus pe toţi analiştii politici din aceste zile într-o dificultate asemănătoare cu cea trăită de prozatorii moderni de analiză. Ca şi aceştia din urmă, analiştii s-au chinuit din răsputeri să afle ce a vrut să spună dl Crin Halaicu la conferinţa de presă de luni, 15 februarie.
Din cîte se ştie, în cadrul acestei conferinţe, dl Crin Halaicu şi-a anunţat demisia în cazul în care nu se va rezolva problema bugetului local al Bucureştiului. Domnul primar general a dezvăluit presei că pentru 1993 i s-au alocat, în loc de 215 miliarde de lei, cît trebuia să fie repartiţia decurgînd din încasările primăriei de la contribuabili, doar 16 miliarde de lei. Pînă aici, lucrurile sînt limpezi. Dacă nu i se dă suma de 215 miliarde de lei, dl Crin Halaicu demisionează. Lucrurile se complică enorm, ca şi în cazul personajelor literaturii de introspectie, în clipa cînd ne întrebăm ce a vrut să spună exact dl Crin Halaicu prin această declaraţie. Ni s-ar putea răspunde că o asemenea întrebare e stupidă. Dl Crin Halaicu a vrut să spună că demisionează dacă Ministerul Finanţelor nu-şi schimbă poziţia obstrucţionistă faţă de Primăria Municipiului București. La o privire mai atentă, lucrurile nu stau chiar aşa de simplu. E limpede că dl Crin Halaicu a ameninţat cu demisia. O ameninţare e, neîndoielnic, un mijloc de presiune. Cel ameninţat înţelege pericolul şi se corectează. E însă pentru Ministerul Finanţelor un pericol demisia dlui Crin Halaicu? Nu trebuie prea multă pricepere într-ale politicii actuale pentru a-ţi da seama că răspunsul nu poate fi decît negativ. Ministerul Finanţelor e în mîna FDSN. Ca şi celelalte ministere, de altfel. Iar FDSN n-are nici un motiv de întristare în cazul că dl Crin Halaicu şi-ar da demisia. Dimpotrivă, am putea spune că se va bucura. De la alegeri încoace, FDSN n-a făcut altceva decît să-şi consolideze puterea la toate nivelurile. Partidul dlui Ion Iliescu şi-a pus oameni peste tot. A rămas în afara acaparării pe rupte un singur sector: cel al primăriilor. O mare parte dintre acestea aparţin Opoziţiei. Cum pot trece primăriile în mîna FDSN? Prin alegeri locale anticipate. Aceasta pentru că, mai mult ca sigur, alegerile ar aduce victoria stîngii. Şi cum pot fi provocate alegerile locale anticipate? Foarte simplu. Prin demisiile primarilor actuali. Astfel că reducerea bugetelor locale nu e deloc întîmplătoare. Ea face parte dintr-un plan mai vast al FDSN împotriva primarilor aparţinînd Opoziţiei.
În acest context, anunțarea publică de către dl Crin Halaicu a intenției de a demisiona, dacă nu i se măreşte bugetul, se dovedeşte deosebit de riscantă. Mai mult ca sigur, Ministerul Finanţelor nici nu va tresări la o asemenea ameninţare. El va găsi, fără prea mare efort, justificările necesare. Nu sînt bani, bugetul ţării e sărac etc. Dl primar general se va afla, inevitabil, confruntat cu o dilemă dramatică. Sau nu demisionează, şi atunci se face de rîs. Sau demisionează, şi atunci face jocul FDSN.
Iată de ce analiştii politici trebuie să se întrebe ce a vrut să spună exact dl Crin Halaicu la conferinţa de presă de luni, 15 februarie. A crezut serios domnia-sa că prin ameninţarea cu demisia va forţa mîna FDSN? Sau, dimpotrivă, domnia-sa, conştient că ameninţarea va fi lipsită de eficiență, îşi pregăteşte o ieşire onorabilă? Şi dacă așa stau lucrurile, se cuvine să ne întrebăm ce se ascunde în spatele declarației dlui Crin Halaicu. Domnia-sa e un om cu nervii tari. E greu de presupus că şicanele la care îl supune guvernul l-au făcut să-şi piardă cumpătul. În definitiv, dl Crin Halaicu ar putea rămîne în fruntea primăriei pînă la alegerile locale din 1996. Cu toate dificultățile prin care trece primăria. Cu toate criticile aduse – pe drept sau pe nedrept – dlui Crin Halaicu. Astfel că, după opinia mea, mai mult ca sigur,
dl primar general va demisiona. Şi vom avea, nu peste mult timp, în fruntea Bucureştiului, un primar FDSN!
