Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 198, anul II, joi, 18 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
La ora trecerii sale prin Parlament, guvernul Văcăroiu s-a înfățișat în Dealul Mitropoliei mai mult cu o idee de proiect de guvernare decît cu un program. Pornind de aici, guvernul Văcăroiu a făcut, mult timp, obiectul unor critici şi ironii de tot felul pe tema incapacității de a elabora un program de guvernare. Faptul că guvernul n-a răspuns la aceste provocări i-a atîţat şi mai tare pe adversarii săi. Luînd drept slăbiciune această tăcere, ei şi-au făcut un stindard din a cere guvernului să-şi prezinte, în sfîrşit, programul. Judecînd cu măiestrie comedia neputinței de a concepe un lucru mai acătării în plan teoretic, guvernul a pus la punct un solid program de guvernare. Aceasta e prima concluzie care se desprinde din lectura Programului de guvernare pînă în 1996, document în posesia căruia a intrat Evenimentul zilei. Impresionează nu numai numărul uriaş de pagini, de proportiile unui tratat academic, dar şi severa structurare logică pe secțiuni, părţi şi capitole. Fiecare capitol conține o analiză a deficienţelor existente şi măsurile prevăzute pentru înlăturarea acestora.
În schiţa prezentată în faţa Parlamentului, dl Nicolae Văcăroiu susţinea necesitatea unui bilanţ aprofundat al mersului reformei economice din decembrie 1989 şi pînă acum. Acest bilant ne e oferit cu generozitate de către Programul de guvernare. În ce priveşte criza economică, Programul nu aduce nimic nou. El demonstrează cu strălucire ceea ce ştim cu toții. Starea economiei naţionale e dezastruoasă. Noutatea vine din altă parte. Și anume de la capitolul: cauzele dezastrului. Plecînd de la campania electorală dusă de dl Ion Iliescu şi de FDSN, ne-am fi aşteptat ca aceste cauze să fie căutate în reforma promovată de guvernările Roman şi Stolojan. Cu atît mai mult ne-am fi aşteptat la acest lucru, cu cît aliații din Parlament ai FDSN – PSM, PRM şi PUNR – nu-şi economisesc energiile pentru a denunţa ceea ce ei numesc dezastrul ţării pus la cale de Petre Roman şi Theodor Stolojan. În chip surprinzător, Programul de guvernare evită orice critică la adresa guvernărilor anterioare. Cauzele dezastrului sînt puse pe seama moştenirii comuniste şi a prăbuşirii sistemului economic din Est. Adică exact ceea ce au susţinut, în numeroase rînduri, Petre Roman şi Theodor Stolojan. Evidenţierea cauzelor dezastrului constituie unul din momentele definitorii ale Programului. În funcție de natura cauzelor, se poate stabili natura politică a Programului. Dacă bilanțul ar fi căutat cauzele în guvernările Roman şi Stolojan, aceasta ar fi reprezentat, neîndoielnic, semnul că guvernul Văcăroiu îşi propune stoparea reformei. Evitînd criticarea guvernărilor anterioare, Programul dă un semn incontestabil că se doreşte continuarea reformei.
Nu e singura surpriză pe care ne-o oferă documentul. O alta se referă la măsurile preconizate pentru perioada 1993-1996. Fără nici o excepție, toate aceste măsuri contrazic violent populismul afişat de FDSN şi de dl Ion Iliescu în timpul campaniei electorale. Secţiunea cea mai substanțială a Programului – secţiunea consacrată stabilizării şi restructurării economice – şochează prin pragmatism. Pornind de la situația existentă, Programul vede în accelerarea procesului de privatizare nu numai principala soluție de ieşire din criză, dar şi „una din priorităţile momentului actual“. În mod lucid, realist, privatizarea e văzută ca o modalitate „de a contribui la apariţia de unități economice mai puternice, mai dinamice, cu o capacitate sporită de adaptare la mediul intern şi internaţional, tot mai intens competitive“, şi nu ca „o simplă tranzacție, urmărind maximizarea încasărilor rezultate din vînzarea participaţiilor statului la societățile comerciale“. Din punct de vedere practic, această teză sfidează teoriile naţionalist-comuniste, potrivit cărora privatizarea e o formă de îmbogățire a unora pe seama sărăcirii statului. Un realism nemilos, dezbrăcat de orice iluzie, se întîlneşte şi la capitolul salarii. Punînd capăt demagogiei în acest domeniu, Programul enuntă o serie de principii menite a stîrni fiori la stînga eşichierului politic: ,,majorarea (în termeni reali) a salariului mediu nu trebuie să depăşească nivelul mediu de creştere a productivităţii muncii“; „nu vor fi luate în considerare formule care să garanteze integritatea, indiferent de circumstanţe, a salariilor reale“.
Fie şi prin aceste elemente, Programul de guvernare e menit să provoace uimiri la dreapta, dar mai ales la stînga eşichierului politic.
