Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 189, anul II, luni, 8 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
După plecarea dlui Radu Theodoru, un alt scandal zguduie Partidul România Mare: excluderea din partid a deputatului de Constanţa, dl Ion Hristu. În anunţul făcut la conferința de presă de vineri, 5 februarie, Corneliu Vadim Tudor a motivat hotărîrea prin acuzații cum ar fi: „viață imorală“, ,,subminarea autorității partidului“, „folosirea abuzivă, în scopuri personale, o sumei de 260.000 lei“. La aceeaşi conferinţă de presă, liderul PRM a comunicat că va da în judecată „pentru calomnie“ pe dl Nicolae Dide, din conducerea PSUD, şi Evenimentul zilei, care a găzduit un lung interviu al respectivului despre biografia lui Corneliu Vadim Tudor. Presa a scos în prim-plan ştirea acţionării în justiţie a Evenimentului zilei. Perfect explicabil, dacă ne gîndim la caracterul ei senzațional. De trei ani aproape, Corneliu Vadim Tudor nu încetează a calomnia personalități ale vieţii noastre social-politice, jurnalistice şi culturale. Acţionarea în justiţie a Evenimentului zilei „pentru calomnie“ din partea unui om cu zeci de procese de calomnie frizează astfel ridicolul. Mai ales că ziarul n-a făcut altceva decît să consemneze afirmaţiile unei persoane publice: dl Nicolae Dide. În relatarea de la conferinţa de presă, Televiziunea a citat acuzația adusă de Corneliu Vadim Tudor Evenimentului zilei, că ar fi „un ziar antiromânesc“. În logica liderului PRM, noi ar trebui să dăm în judecată Televiziunea, pentru că a găzduit o asemenea calomnie.
Aţîţată de vestea dată de Corneliu Vadim Tudor, presa a trecut în plan secundar comunicatul privind excluderea dlui Ion Hristu. Lucru nedrept, dacă ne gîndim mai bine. Oricît de spectaculos ar fi faptul că liderul PRM a ajuns la o asemenea exasperare față de Evenimentul zilei încît să-l amenințe cu judecata, el nu poate depăşi în importanţă excluderea dlui Ion Hristu. Decizial Comitetului director ascunde un lucru mult mai grav decît au lăsat să înţeleagă declarațiile tiribombiste ale lui Corneliu Vadim Tudor. De mai mult timp, dl deputat Ion Hristu duce o bătălie înverşunată împotriva felului în care e condus Partidul România Mare. Aşa cum, de altfel, a scris şi ziarul nostru, Corneliu Vadim Tudor îi tratează pe toţi – membri ai comitetului director, parlamentari, şefi de filiale – ca pe nişte slugi. Desigur, partidul e opera lui Corneliu Vadim Tudor. Toţi ceilalţi sînt conştienţi de acest lucru. Asta nu-i face însă pe mulţi dintrei ei să accepte fără crîcnire tratamentul insultător la care-i supune şeful partidului. E una să conduci un partid cu o mînă de fier şi alta să-i tratezi ca pe nişte oameni de serviciu. Mai ales că printre cei supuşi bădărăniilor lui Corneliu Vadim Tudor se află profesori, ingineri, jurişti, ofiţeri. Stilul de comandă, mojiciile, insultele lui Corneliu Vadim Tudor au trezit revolta multor personalități ale partidului. Dintre acestea, doar dl Radu Theodoru şi dl Ion Hristu au avut curajul de a se exprima făţiş. La criticile aduse de aceştia, liderul PRM a răspuns cu un spor de grosolănii. Urmarea? Dl Radu Theodoru şi-a dat demisia şi a trecut la un atac fățiş împotriva lui Corneliu Vadim Tudor. Dl Ion Hristu a încercat să antreneze în jurul lui pe nemulţumiţi. Corneliu Vadim Tudor a sesizat mişcarea. Şi pentru că poziţia dlui Ion Hristu risca să fie urmată şi de alţii, a lovit primul. D1 Ion Hristu a fost exclus din partid fără să fie chemat la un dialog prealabil, fără s-o ştie măcar.
Pentru a evita şocul provocat de această decizie, liderul PRM a pus-o pe seama unor acuzații în plan moral. Mişcarea nu reuşeşte însă să mascheze adevărata cauză a deciziei: teama de pericolul reprezentat în PRM de poziţia de curajoasă independenţă a dlui Ion Hristu. În atacurile sale, prin presă şi de la tribuna Senatului, Corneliu Vadim Tudor demonstrează tot mai mult o inimitabilă lipsă de fantezie. Orice nou adversar politic e acuzat rapid de viață imorală, de beteşuguri fizice, de delapidare. Aşa s-a întîmplat cu dl Radu Theodoru. Aşa se întîmplă şi cu dl Ion Hristu. Ştim deja scenariul. În zilele următoare, Corneliu Vadim Tudor va scrie că dl Ion Hristu e un bețiv notoriu, un afemeiat, că a umblat gol-puşcă prin centrul unui oraş, că e vîndut ungurilor, că vrea să dea Ardealul. Fără să-şi pună o clipă întrebarea cum a fost posibil ca un om acuzat de astfel de infamii să fi fost pus de însuşi Corneliu Vadim Tudor pe listele de candidaţi pentru parlament. (?! în loc de .) O astfel de întrebare presupune însă o minimă logică. Logica e însă un capitol la care Corneliu Vadim Tudor stă destul de rău.
