Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 216, anul II, vineri, 12 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Din transmisia în direct la Televiziune, ca şi din ediţia de prînz a ziarului nostru, se cunoaşte deja că dl Corneliu Coposu, liderul PNŢCD, a anunțat depunerea moţiunii de cenzură împotriva guvernului Văcăroiu. Din păcate, momentul propriu-zis n-a fost la înălțimea semnificației sale. Atît emoția dlui Corneliu Coposu, cît şi tropăiala fedesenistă din sală, vizibil încurajată de dl Oliviu Gherman, preşedintele şedinţei, au făcut ca anunţarea evenimentului să aibă un aer de nefericită bîlbîială. Spun din păcate, pentru că nu e exagerat a declara că ieri, la ora 12:40, am asistat la un moment istoric.
Să mă explic. Moţiunea de cenzură împotriva guvernului aflat la putere e unul dintre instrumentele definitorii ale democraţiei. Alături de alegerile libere, ea reprezintă o posibilitate oferită opoziţiei de a răsturna pe cale legală pe cei aflaţi la putere. Celor aflați la putere, moţiunea de cenzură le oferă posibilitatea de a-şi verifica, fie şi în chip dramatic, viabilitatea politică. Parlamentul exprimă, în ultimă instanţă, raportul de forţe existent în societate la un moment dat. Rezultatul votului asupra unei moţiuni de cenzură dă socoteală, într-un fel, de situaţia acestui raport de forţe. Dacă moţiunea e adoptată, înseamnă că în spaţiul politic s-a produs o mutaţie. Urmare a acesteia, guvernul cade. Dacă moţiunea nu e adoptată, rezultă că situaţia raportului de forţe nu s-a schimbat. Ieşit biruitor din această încercare, guvernul îşi poate vedea liniştit de treburi. Votul a fost un test pentru viabilitatea politicii sale. În consecinţă, guvernul nu mai are a se teme că, mergînd mai departe, ar putea provoca o gravă criză social-politică. Astfel, ca şi alegerile libere, moţiunea de cenzură joacă,
într-o societate democratică, un rol de feedback. Prin intermediul ei, Puterea îşi verifică efectele politicii sale asupra realității. Rolul definitoriu pe care-l joacă moţiunea de cenzură într-un sistem democratic explică de ce ea nu există în dictatură. Din acest punct de vedere, momentul de ieri din Parlament îşi merită pe deplin calificativul de istoric. Viaţa politică românească n-a mai cunoscut instrumentul moţiunii de cenzură de peste 45 de ani. Am asistat la un moment istoric nu numai pentru că formula reprezintă o noutate absolută pentru generații întregi de români, dar şi pentru că ea dovedeşte existenţa în România a unei democrații autentice. Fie şi numai pentru aceasta, raportorii din Delegația Consiliului Europei, veniți la Bucureşti, în aceste zile, pentru a vedea dacă ne-am făcut lecțiile la capitolul democraţiei, îşi pot redacta de pe acum concluziile. România are tot dreptul de a intra în Europa. Ea a descoperit că pentru răsturnarea unui guvern există şi altă cale decît cea a mineriadelor.
Aşa stînd lucrurile, am fost uimit să constat strădaniile dlui Oliviu Gherman, preşedintele Senatului, de a-l împiedica pe dl Corneliu Coposu să vorbească. Strădanii puternic încurajate de membrii majorităţii parlamentare. În ultimă instanţă, posibilitatea ca în România Opoziţia să inițeze o moțiune de cenzură e un argument în favoarea guvernului FDSN şi a dlui Ion Iliescu. Oricînd, atît mai-marii FDSN, cît şi dl preşedinte pot răspunde criticilor referitoare la inexistenţa democrației în România invocînd faptul că în viaţa noastră politică a putut să apară unul dintre momentele definitorii ale pluralismului: iniţierea moţiunii de cenzură împotriva guvernului. Strădaniile dlui Oliviu Gherman au fost, din acest punct de vedere, complet inexplicabile. Ele au fost, în acelaşi timp, şi total absurde. Iniţierea moţiunii de cenzură e o realitate obiectivă. Sau, cum ar spune filosofii materialişti, realitate independentă de simțurile dlui Oliviu Gherman. A impiedica pe cineva să anunțe public această realitate e o strădanie deşartă. Ea, această realitate, există indiferent că e anunţată sau nu.
S-a văzut din nou infantilismul politic al unor lideri ai FDSN. Spun al unor lideri ai FDSN, pentru că dl Adrian Năstase a avut o altă poziție. Prezenţa dlui Corneliu Coposu la tribună a fost posibilă şi ca urmare a intervenţiei dlui preşedinte al Camerei Deputaților.
Aceasta e adevărata semnificaţie a momentului petrecut ieri în Camera Deputaților. Nu-i exclus însă ca FDSN şi aliații săi să declanşeze prin presă şi prin televiziune o campanie menită a prezenta iniţiativa Opoziției drept un gest destabilizator, drept o mişcare prin care guvernul Văcăroiu, bietul de el, nu e lăsat să muncească pentru binele poporului. Ar fi o nouă dovadă că FDSN şi aliaţii săi acceptă democraţia pînă la un punct. Pînă la punctul din care interesele lor încep să fie contrazise.
