„După principiile optimiste adoptate de guvern şi de Ministerul de Finanţe, cetăţeanul sănătos la minte şi cu dragoste faţă de Partidul Liberal este normal ca în fiecare zi să fie cuprins de irezistibilul entuziasm al calului de călărie, să purceadă în trap, să necheze, să salte cu inima răsunătoare, într-o necontenită horă voioasă, laolaltă cu muştele şi ţînţarii, care s-au dovedit a fi, în toate împrejurările, în înţelesul politic şi moral al conducătorilor aleşi de Dumnezeu.
Niciodată n-a fost mai bine, niciodată nu va fi atît de bine ca în momentul actual. Smulgeţi frunze pentru anul întreg, ca să aveţi şi la iarnă, şi cîntaţi din frunză duios; şi de cîte ori treceţi prin faţa, fie a prefecturii, fie a poliţiei, strigaţi: «Trăiască guvernul» şi nu uitaţi că puteţi scoate chiotul bucuriei voastre neîntrerupte şi pe subt felinare, aceşti luminători aparţinînd şi ei unei autorităţi: comunei“.
Nu de puţine ori, Tudor Arghezi îşi bate joc de pretenţia Autorităţii (Guvern, Parlament, Primărie, Prefectură) de a dovedi, în scris, Optimism, Entuziasm, Fidelitate, încredere în Guvern, într-un cuvînt, de a cînta şi a nu critica Puterea.
Un text valabil pentru toate Guvernele noastre:
De ieri, de mîine, dar mai ales de azi.