Am fost la Biblioteca Academiei pentru a plăti PDF-izarea editorialelor din Expres Magazin pe anii 1993, 1994, 1995, 1996. Puteam să fac asta pe gratis, cum a insistat directorul, și n-ar fi fost cine știe ce pagubă, avînd în vedere sprijinul gratuit dat de mine BAR. Am preferat să plătesc (cinci milioane lei vechi), pentru a nu a-mi auzi vorbe. La casierie am întîlnit un domn care PDF-izase almanahul Săptămîna pe anii 1986, 1987, 1988, prilej pentru mine să mă mir:
Știu că Săptămîna din ultimii ani ai lui Ceaușescu devenise car de luptă împotriva dușmanilor lui Ceaușescu, deși acesta din urmă nu prețuia asta.
Mirării mele domnul îi răspunde cu precizarea că în aceste almanahuri sînt multe articole interesante.
Colegul de la BAR, pe care l-am ales pentru a fi un colaborator de-al meu la Bibliotecă (să-mi facă opisuri cu articolele publicate de mine în Naționalul, Cotidianul, Azi), îmi arată colecția Expres Magazin pe 1996. Lipsesc unele numere, dar lucru grav, mai ales după alegerile din 1996, se vede deja o oboseală a subsemnatului.
Ar trebui o explicație.
Timp de patru ani Expres Magazin a apărut în paralel cu Evenimentul zilei. La început m-am ocupat și de Expres Magazin, condus de Ileana Lucaciu și coordonat tehnic de Corneliu Catană. Scriam editorialul zilnic de pagina întîi de la Evenimentul zilei și editorialul de o pagină (ultima) de la Expres Magazin. Textul de la Evenimentul zilei se voia o reacție de pistol întîmplările zilnice. Textul de la Expres Magazin, publicat săptămînl, comenta evenimentele din perspectiva săptămînii și mai ales din perspectiva unui eseist. De aceea, comentariile de la Expres Magazin, puse sub rubrica Punct și de la capăt, conțin multe idei generale și prin urmare sînt mult mai rezistente în timp decît cele de la EVZ. Descopăr astfel în colecția anului 1993 titluri care trimit la eseuri decît la articole de ziar:
De ce rîd românii; «Mărturisirea» comunistă; Atenție la Rusia; Un lider sfîrșit: Boris Elțîn; Însemnări despre fenomenul legionar; Muzeul-cavou al României; Culisele eternului omenesc; 23 august 1944 la ora adevărului; Învățămintele lecției poloneze; Rusia și eternele iluzii ale Occidentului; Scenariul lui Boris Elțîn; Criza Occidentului; De la Comunismul național la Național-comunism.
Trecerea în revistă a eseurilor publicate în Expres Magazin în 1993 mă duce spre cîteva observații:
- a. Multe eseuri abordează probleme de politică externă, tratate de mine cu instrumentele eseistului.
- b. Situația din Rusia e o veritabilă preocupare pentru mine. Explicabil: 1993 e anul Crizei constituționale ruse. Sprijinit de Occident, care vedea în el garanția Rusiei îngenucheate, Boris Elțîn trage cu tunul în Parlamentul care se opunea tendințelor dictatoriale ale Bețivului. Ca urmare a conflictului, Boris Elțîn și-a întărit puterea prezidențială. E mai mult decît semnificativ că, deși acțiunile lui Elțîn erau categoric antidemocratic, Occidentul l-a sprijinit. Avea nevoie de Bețiv pentru a umili și mai tare Rusia.
- c. Multe eseuri au punct de plecare în fapte din 1993, unele dintre ele ținînd de persoana și personalitatea mea. Trecerea în revistă a eseurilor mi-a reamintit lucruri de mult uitate. Și anume că în 1993:
– Am participat la tv la o dezbatere despre Umorul la români;
– Am urmărit și comentat reacțiile telespectatorilor la vizionarea. pe Tvr, în seara de 20 februarie 1993, a celebrului film al lui Costa Gavras, Mărturisirea.
– Am vizitat vila lui Ceaușescu de la Snagov.
– Am avut la UNIPLUS un dialog cu ascultătorii de șapte ore la emisiunea Azilul de noapte.
– Am scris despre Jurnalul lui Sănătescu.
– Am fost la o reuniune a Consiliului Europei.
– I-am luat lui Sergiu Nicolaescu un amplu interviu despre Ultimele zile ale lui Ceaușescu.
Despre ultima inițiativă mă bate gîndul să republic interviul, care conține multe lucruri interesante azi.
Trecerea în revistă a faptelor de viață din 1993 a fost posibilă datorită formulei mele de scris:
Pornind de regulă de la prezentarea pe scurt a unui fapt, dezghiocat apoi de către material.