Editorial publicat în Evenimentul zilei, nr. 123, anul I, joi, 12 noiembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu”.
Înainte de a lua calea lumii libere, lume de unde românii sînt retrimiși, colet, plaiurilor mioritice natale, dl Theodor Stolojan a prezentat, în fața Senatului, Raportul guvernării. Gestul n-a venit din imboldul inimii sale de prim-ministru pe terminate. Dl Theodor Stolojan a fost somat să se înfățișeze și să explice. Inițiatoarea acțiunii: Partida Națională. Pierdut cu totul ori de cîte ori apare vreo situație neprevăzută, dl Oliviu Gherman, președintele Senatului, s-a grăbit să se execute. Dl Theodor Stolojan a fost chemat la raport în fața Senatutui. Condusă de un politician mai abil, dl Adrian Năstase, Camera Deputaților și-a văzut de treburile ei, mult mai importante decît o interminabilă conferință de presă cu dl Theodor Stolojan. Noua cedare a dlui Oliviu Gherman ridică din nou problema disponibilitățitor liderului F.D.S.N. de a mînui ceaunul de vrajbă care e, în acest moment, Senatul României. Majoritar și în această Cameră, F.D.S.N. are întreaga responsabilitate pentru buna funcționare a instituției. Dacă noul Senat va fi mai departe, cum se vede din desfășurările de pînă acum, locul unor confruntări politice din nimic, paguba e de partea F.D.S.N. și nu a opoziției. În definitiv, F.D.S.N., și nu opoziția, are tot interesul ca Senatul să mai producă și legi pe lîngă vorbă lungă și inutilă.
La început, primul-ministru a refuzat. Apoi, din nu știu ce motive, a acceptat. Așa se face că ieri, 11 noiembrie, Senatul României ne-a dovedit din nou uriaşa sa disponibilitate de a se pieptăna în timp ce țara arde. Orice om cu mintea întreagă realizează că momentul din Senat e perfect inutil. Guvernul Stolojan trebuia să dea socoteală Parlamentului anterior. Actualul Guvern nu are de ce să raporteze noului Parlament. El a fost sprijinit de F.S.N. și P.N.L. Adevăratul Raport al guvernării a fost prezentat la scrutinul din 27 septembrie. Votînd pentru stînga, alegătorii și-au spus părerea și despre guvernarea Stolojan. Intrînd în logica Senatului, Parlamentul României ar trebui să ceară și lui Ceaușescu să-i dea Raportul guvernării. Cum era și de aşteptat, şedinţa a confirmat acest lucru. Ea n-a rezolvat nimic. S-a mai pierdut o zi din prețiosul timp al țării. De altfel, să fi condus ședința și patriarhul Alexandru Bîrlădeanu, lucrurile tot așa ar fi stat. Admițînd că Senatul ar fi fost nemulțumit de Raportul dlui Stolojan, ce-ar fi putut face? Să-i ceară premierului să-și încheie mandatul cu o zi mai devreme? Să ceară F.M.I.-ului, printr-o scrisoare semnată de dl Gheorghe Dumitrașcu, să nu-l mai angajeze pe dl Theodor Stolojan?
Perfecta inutilitate practică a ședinței a fost bănuită de inițiatorii acțiunii. Numai că ei nu înghesuirea dlui Theodor Stolojan au urmărit-o. Ei au urmărit altceva, mult mai important, și care face parte din tactica actuală a Partidei Naționale. Și anume, folosirea tribunei Senatului ca instrument de propagandă electorală. Multă lume s-a întrebat de ce naţionalist-comuniştii nu sînt supărați că li se refuză participarea Ia guvernare. Răspunsul e foarte simplu. Ei nu și-au propus acest lucru. Deocamdată. Ei și-au propus, pentru etapa actuală, continuarea campaniei electorale prin intermediul Senatului. Pînă nu de mult, Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor se puteau exprima doar în propriile gazete. Publicații care, în ciuda tirajelor, aveau o audiență limitată la o anumită categorie a populației. Presa independentă, Radioteleviziunea nu le ședeau Ia dispoziție. Acum, ei beneficiază de aceste colosale mijloace pentru a difuza în rîndurile populației ideile lor naționalist-comuniste. Presa și Radioteleviziunea reflectă lucrările Senatului. Profesionalismul le obligă să relateze despre toate intervențiile de la tribună. Inclusiv despre cele ale lui Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor. Astfel, articolele publicate de cei doi în propriile gazete – multe dintre ele pline de insulte și calomnii – sînt răspîndite pe gratis în întreaga țară. De aici, precipitarea lui Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor de a lua cuvîntul de zeci de ori într-o singură ședință. Pentru ei, pentru Partida Națională, intrarea în Parlament e doar o etapă intermediară în drumul către putere.
