Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 137, anul I, sâmbătă, 28 noiembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
În interviul de la începutul acestei săptămîni, l-am întrebat pe dl Nicolae Văcăroiu cum se vor împăca socotelile sale de economist cu calculele politice ale FDSN. Dl prim-ministru nu e membru al acestui partid. Mai mult, urmînd pilda mereu vie a înaintașului său, dl Theodor Stolojan, domnia sa a susținut cu înverșunare că nu e om politic. Domnia sa e doar specialist. FDSN are însă interese politice. Nu puține vor fi momentete cînd aceste interese vor putea fi rezolvate numai prin intermediul guvernului. Cum va funcționa în astfel de momente relația FDSN – primul ministru? Conducerea partidului îl va chema la ea și-i va trasa o sarcină? Ce cuvînt va avea de spus dl Nicolae Văcăroiu? Va zvîcni în sus și va zbiera din rărunchi: să trăiți, am înțeles! sau își va putea îngădui dacă nu un refuz atunci măcar unele observații? Și dacă nu va voi să îndeplinească sarcina încredinţată, motivînd în chip justificat că e aberantă, ce se va întîmpla? Va lua vot de blam cu avertisment de la un partid din care nu face parte? Sau i se va da vot de neîncredere? S-ar putea răspunde că o asemenea situație e o pură speculație. Că, în plan practic, așa ceva n-are cum să se întîmple, dat fiind că Nicolae Văcăroiu, fără a fi membru, e atașat trup și suflet mărețelor idei ale FDSN.
După opinia mea, o asemenea situaţie e nu numai posibilă, dar și inevitabilă. Dl Nicolae Văcăroiu a fost desemnat în fruntea guvernului, pentru că e un specialist. Plecînd de la această apreciere, i s-a dat drept mandat dacă nu ridicarea economiei românești la nivelul celei americane, atunci măcar supravieţuirea românilor pînă va da colţul ierbii. Luîndu-și misiunea în serios, dl Nicolae Văcăroiu s-a apucat de treabă. Îl călăuzeşte în această muncă steaua pregătirii sale de specialitate. FDSN poate avea însă interese care să contravină tuturor calculelor economice migălos făcute de dl prim-ministru. Interese țînînd de păstrarea sau chiar sporirea capitalului politic. Interese ţinînd de alianţele şi duşmăniile sale. Ce se va întîmpla în sufletul dlui Nicolae Văcăroiu? Va pune Guvernul înaintea partidului? Va sacrifice interesele economice ale ţării de dragul intereselor politice ale FDSN?
În discuţia avută luni, la Palatul Victoria, cu primul-ministru, domnia sa nu părea conştient că s-ar putea confrunta cu o asemenea dilemă. Nu-mi propun să descopăr cauzele acestei atitudini. Poate dl Nicolae Văcăroiu împărtăşeşte optimismul fatal al oricărui om aflat la început de drum. Poate domnia sa ştie nişte lucruri care mie îmi scapă. Cum ar fi, de exemplu, faptul că domnia sa depinde mai puţin de FDSN şi mai mult de dl Ion Iliescu. Sigur e însă că între interesele economiei şi cele ale politicii se pot ivi oricînd divergenţe. Şi pentru a nu se spune că mă complac în abstracţiuni, voi da un exemplu. E vorba de recenta hotărîre guvernamentală prin care ziua de 1 Decembrie devine zi liberă. Ştiu că, atacînd această problemă, risc să fiu acuzat din nou că mă ridic împotriva trecutului, a glorioasei lupte a înaintaşilor pentru independenţă şi unitate naţională. Eu însă cutez a afirma că atît de des invocata cinstire a strămoşilor înseamnă în primul rînd a munci pentru ca moştenirea lăsată de ei să nu se prăpădească. Or, cu atîtea zile libere pe an, adică în care nu se munceşte, mai mult ca sigur această moştenire se va duce dracului! Într-adevăr, ziua noastră naţională n-a putut fi pînă acum o zi liberă. Abia în acest an ea cade într-o zi lucrătoare. În acest an ne aflăm însă într-una din cele mai grave crize economice din istoria ţării. Şi în aceste condiţii n-ar fi fost nimic antinaţional şi antipatriotic dacă, printr-o hotărîre specială a Guvernului, am fi cinstit sărbătoarea noastră naţională prin muncă. Mai ales că puţini cetăţeni ai României şi-au calculat-o pînă acum ca o zi de weekend. Puţini dintre noi şi-au făcut program cum s-o petreacă. Vom avea, astfel, chiar la început de săptămînă, o zi liberă neprevăzută, în care, practic, nu prea vom şti cu ce să ne pierdem timpul. Vom avea, astfel, o zi irosită prosteşte pentru economia naţională, într-o perioadă în care avem mai multă nevoie ca oricînd de cît mai multă muncă.
Nici un patriotard nu mă va putea convinge că şedinţa solemnă din Parlament, articolele patetice din ziare şi corurile patriotice date la Radio şi la Televiziune vor ţine loc producţiei pe care am fi putut-o realiza în această zi. Politicienii au avut însă alte raţionamente. Ei au ţinut să nu le scape prilejul de a se făli cu dragostea lor de ţară şi neam. Şi dl Nicolae Văcăroiu, care pretinde că se supune numai şi numai legilor economiei, le-a făcut pe plac.
