Trec pe aleea centrală un băiat și o fată.
Fata și-a scos cîinele la plimbare.
Băiatul, amorezat de ea, dar care nu și-a mărturisit iubirea încă, o însoțește din plăcere.
Aerul e înviorător, ca după orice ploaie de vară.
Înviorător ca un pahar de cvas, deși nimeni n-ar putea spune unde se găsește acest articol la ora actuală.
Cîinele are chef de joacă.
Sare cu labele în spatele fetei, de-i cît pe-aci s-o trîntească în nas.
Băiatul își dorește acest rezultat al hîrjonelii cîinelui.
Ar fi un bun prilej s-o ia pe fată în brațe.
Dacă ar avea la el o bucată de cîrnat i-ar da-o cîinelui.
Pe furiș.
*
Gelu Blîndu a fost cît pe-aci să-și omoare cîinele punîndu-l să sufle în zece lumînări din tortul aniversar comandat pentru ziua de naștere a lui Grivei.
Tortul, evident, va fi mîncat de el, Gelu Blîndu.
Adus în casă de afară, unde tremura de frig, cîinele refuză să ia loc pe scaunul din capul mesei, refugiindu-se sub pat.
*
De cum am coborît din mașină, cățeaua albă, cu un petec de negru sub ochiul stîng, sare din cușcă, în perspectiva gudurării.
S-a îngrășat ca o purcică.
E aceeași, dar mie nu-mi mai place ca pe vremea cînd, de slabă ce era, i se vedeau coastele prin pielea fină, ca de mănuși.
*
Restaurant-bar la ora înserării. Cu ajutorul unei brichete ieftine, un ospătar a aprins lumînările de pe masă, concepute astfel încît să dea halei o intimitate de budoar în care se consumă prima dragoste. Bucătari cu potcapuri în cap, asemenea unui Ienăchiţă Văcărescu angajat la Pizzerie, umblă harnici cu mînecile suflecate prin aluatul trîntit pe funduri uriaşe de lemn.
Larma, amestecată cu fumul ţigărilor, dă o atmosferă plăcută.
Umblă de la o masă la alta, frecîndu-se de gleznele clienţilor, o pisică roşcată, care şchiopătează vizibil.
Nu știm dacă e șchioapă de-a binelea sau dacă joacă teatru, ca să obțină ceva de mîncare.
Toată lumea simte nevoia s-o mîngîie, deşi pisica nu se omoară după chestia asta, conştientă că e ceva de bon-ton şi nu un gest sincer. Cu toate acestea, se lasă mîngîiată. Asta face parte din imaginea sa publică.
*
Luni dimineața. Cabinele telefonice din cartier, și așa ca vai de lume, cu pereții de sticlă sparți și ușa abia ținîndu-se în balamale, sînt pline de maidanezii aciuați înăuntru de aseară, dormind acum înconvrigați.
Gospodinele din cartier, rămase acasă în timp ce bărbații sînt plecați de dimineață la lucru, iar copiii, demult vioi, la școală, dau tîrcoale paralelipipedelor mărturisind o anume prudență.
Ar vrea să dea un telefon, dar le e teamă de cotîrlele care, deși dorm, s-ar putea să lase doar impresia că fac asta, gata să sară în sus și să te muște.
Pînă la urmă, una dintre ele, mai curajoasă, deoarece a lucrat ca femeie în casă la un cappi di tutti cappi în Sicilia, deschide ușa hotărîtă și ia receptorul.
Cîinele rămîne mai departe încovrigat pe pietrișul ivit după dispariția cimentului, fără să tresară măacar la zgomotul ușii.
Ca să poată vorbi la telefon, femeia se vede obligată să stea crăcănată peste maidanezul rufos.
*
Prăvălie de confecţii. Zisă şi boutique. Vitrina nu e cine ştie ce. Mărfurile sînt puse alandala între cele două geamuri. Nici locul nu e binecuvîntat de Dumnezeul Comerţului. Pe străduţa laterală, oarecum în marginea centrului animat, îşi mai ţin uşile deschise încă vreo cinci prăvălii de acest gen.
Şi, totuşi, magazinul sau buticul, cum vreţi să-i spuneţi, nu duce lipsă de clientelă.
Pe post de publicitate vie, proprietarii au postat în uşa magazinuluiprăvăliei o pisică tărcată, cu gheruţele albe, gen mănuşi de militari din Garda de Protocol. Zgarda verde de la gît, deşi pentru identificare, joacă rolul unui accesoriu şic. Privile întrebătoare, spălatul delicat pe lăbuţe, dat gata pînă la cea mai subtilă nuanţă, atrag irezistibil femeile de bună condiţie. Trecînd pe acolo, mai toate simt nevoia să se oprească şi să-şi dea obolul duioşiei cu alintări, condiţie sine que non pentru orice femeie din lumea înaltă, chit că întoarsă acasă, ea e gata să-şi opărească bărbatul.
La o adică, pisica poate fi luată în braţe şi mîngîiată pe cap, cu linguşirile de rigoare.
Cu o condiţie:
Să intri cu ea în magazin. Dacă nu faci asta imediat, mîţa sare din braţele tale şi îşi ia locul din uşa prăvăliei.
E dresată să atragă clientela.