Regele Mihai îl ridică în grad pe generalul Ion Antonescu

Universul din 11 februarie 1941, prima pagină, dreapta sus, la locul de cinste al presei tipărite de pe vremuri:

„M. S. REGELE A AVANSAT
PE D. GENERAL ANTONESCU
LA GRADUL DE GENERAL DE ARMATĂ

D. General Antonescu a primit din partea Majestăţii Sale Regelui următoarea scrisoare:

«Sinaia, 5 Februarie 1941
SCUMPE DOMNULE GENERAL,

Prin nestrămutata hotărîre de ostaş şi curaj de adevărat luptător, aţi readus liniştea şi ordinea în Ţară.
Socotesc a răspunde simţămintelor tuturor românilor înfăptuind dorinţa ce o am, de a vă acorda o bine meritată recompensă ostăşească.

Drept urmare, vă rog a dispune a se întocmi raportul şi acelaşi decret, pentru înaintarea domniei-voastre la gradul de general de armată.

Primiţi, scumpe domnule General, încredinţarea sentimentelor Mele de înaltă consideraţiune.
MIHAI I»

D. General Antonescu a răspuns Majestăţii Sale Regelui după cum urmează:

«MAJESTATE,Nu am răspuns de îndată scrisorii pe care Majestatea Voastră a binevoit să mi-o trimeată, fiindcă trebuie să Vă mărturisesc că am șovăit o clipă în fața hotărîrii dacă trebuie să primesc ordinul de avansare ce Mi-aţi dat, sau să rog pe Maiestatea Voastră să-L lase să fie executat în alte împrejurări.

Am primit, însă chiar azi o telegramă a Armatei, care, aflînd de hotărîrea Maiestăţii Voastre, îmi trimite cuvîntul său. Sînt astfel silit să nu las neexecutat ordinul Majestăţii Voastre.

Vă mulţumesc, Sire, pentru cinstea ce-mi faceţi.
Văd într-însa, pe lîngă mărturiile ce le-ați făcut faţă de morţii Oştirii şi cuvîntul de laudă al bravilor ei, un nou semn de Încredere al Maiestăţi Voastre în Armata Ţării

Eu, Sire, nu mi-am făcut decît datoria, aşa cum şi-a făcut-o cel din urmă soldat.
Mi-am făcut-o cu durere, dar pînă la capăt, aşa cum mi-o voi face şi de acum înainte.

Să trăiţi, Sire.
Să trăiască Maiestatea Sa Regina Elena.
Să trăiască Armata Ţării.
General I. ANTONESCU»

Iată telegrama primită de domnul General Antonescu din partea Armatei:

«Domniei Sale Domnului General de Armată ION ANTONESCU, PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI ŞI CONDUCĂTORUL STATULUI

Toţi ostașii armatei de uscat, ai aerului şi ai marinei se simt fericiţi și în același timp mîndri că Domnul General Antonescu, Conducătorul Statului, este din mijlocul lor, poartă de acum înainte grad un cel mai înalt ce se poate conferi un timp de pace.

Cu toții rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate şi viaţă lungă ca să puteţi duce la liman, cu mînă sigură, iubita noastră Ţară.

Trăiască Maiestatea Sa Regele. Trăiască Generalul de Armată Ion Antonescu.
MINISTRUL APĂRĂRII NAȚIONALE,
General de Corp de Armată Adj. IOSIF IACOBICI.»”

Dincolo de firitiliselile tipic protocolare, se disting adevărurile:

1. Simțind primejdia numită Cultul personalității, deoarece nu trecuseră nici șase luni de cînd Regele Carol al II-lea fusese criticat pentru Cîntarea făpturii sale, generalul Ion Antonescu joacă cu brio teatrul celui care n-are încotro: trebuie să accepte propunerea lui Mihai I, pentru că i-a cerut asta Armata.
2. Decizia Regelui ține cont de atmosfera de recunoștință națională față de General, care salvase Țara de pe marginea prăpastiei săpate de Legionari.
3. La începutul lui februarie 1941 Regele Mihai I îi propune generalului Antonescu ridicarea în grad. S-ar putea obiecta din partea fanilor fostului Rege că Majestatea Sa a dat seamă de o procedură. Firește că doar Regele îl putea înainta în grad pe Conducătorul Statului. Firește că Generalul merita asta în condițiile în care salvase țara de Dezastrul legionar.

Numai că nu văd de ce aceste adevăruri nu se spun în prezent. Pentru că în prezent, printr-o abilă rescriere a trecutului, Regele Mihai apare ca un dușman de la început al Mareșalului, avînd drept temei convingerile democratice. Ar fi atît de greu să nuanțăm, arătînd că relația dintre Mihai și Mareșal a fost complexă, contradictorie și complicată?!