Cu acribia-i cunoscută, profesorul Ion Hangiu descoperă şi reproduce articole-program din toate publicaţiile tipărite între 1989 şi 2005. De aici, poate, şi surpriza unor cititori de a descoperi titluri de care-şi amintesc vag sau pe care chiar le-au uitat.
Anii 1990 – 1991 au fost cei ai suirii pe bolta succesului a unor publicaţii trecute azi în uitare. Alături de Expres, Expres Magazin, Zig-Zag Magazin au pornit, au strălucit şi au dispărut titluri precum: Timişoara, Evenimentul, Nu, Europa, Ordinea, Renaşterea bănăţeană, Baricada, Românul, Ţara, Democraţia.
Prezentîndu-le datele tehnice şi reproducînd ceea ce domnia sa crede a fi articolul-program, autorul face o repetiţie utilă şi necesară pentru o posibilă Istorie a Presei postdecembriste.
Primele luni ale lui 1990 sunt dominate de publicaţiile anti FSN, dar mai ales anticeauşiste. După un timp însă, presa pro FSN, dar mai ales cea de reabilitare dacă nu a lui Ceauşescu, atunci măcar a unor idei ale lui Ceauşescu, îşi ocupă locul binemeritat. Spun, binemeritat, deoarece democraţia implică un anume echilibru în exprimarea publică. Cît timp presa anti a zburdat în voie, era riscul unei vlăguiri asemănătoare celei suferite de presa oficială din ultimii ani ai lui Ceauşescu. Apariţia României Mari, a revistei lui Păunescu, Totuşi iubirea, a săptămînalului Europa, au dat tensiune benefică luptei de idei.
Presa de o anume culoare politică s-a trezit atacată violent dintr-o latură. Pentru a face faţă atacului, ea s-a văzut obligată să-şi perfecţioneze mijloacele, să fie mult mai atentă la rigoarea raţionamentului. Polemicile, depăşind deseori hotarele bunei cuviinţe, înviorează atmosfera gazetărească şi, prin asta, reaprind pentru o vreme interesul publicului consumator de presă.
Urma să se asigure astfel obiectivitatea la nivelul întregii prese.
La nivelul fiecărei publicaţii, obiectivitatea dar mai ales echidistanţa politică vor rămîne un ideal ce n-a putut fi atins nici azi.