Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 148, anul I, luni, 14 decembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Sînt de acord cu dl preşedinte că imaginea României în lume nu corespunde întru totul realității. Avem, e drept, multe, foarte multe lucruri de făcut pînă vom atinge dacă nu idealul de democrație, atunci măcar normalul de democrație. A susține însă că din decembrie 1989 pînă acum nu s-a făcut nimic, ba mai mult, că e mai rău decît pe vremea lui Ceauşescu, e o prostie. O prostie sub faldurile căreia se întîlnesc, în chip paradoxal, adversarii din interior ai democrației – naţionalist-comuniştii, şi amicii din exterior ai democraţiei – unii jurnalişti şi oameni politici străini. Această prostie devine aberație în clipa cînd românii sînt înfățişaţi ca un popor primitiv, incapabili să ajungă la luminile civilizaţiei, iar România, ca o grădină zoologică a Europei, populată de cetăţeni care privesc cu jind, printre gratii, vizitatorii liberi şi bogați, veniți din alte părți ale lumii. Ca român nu pot decît să mă simt jignit de o asemenea imagine. Nu împărtăşesc trufia prostească a celor din interior, care țin să ne înfăţişeze drept buric planetar. Nu împărtăşesc însă nici aerele de superioritate inutilă ale celor din exterior, care cred că buletinul de Paris sau de Londra te face automat mai inteligent decît buletinul de Bucureşti. Ca gazetar, nu pot decît să mă amuz la o asemenea imagine. Regăsesc în ea multe dintre păcatele breslei noastre.
Mă despart însă de dl Ion Iliescu în reliefarea cauzelor care determină diferenţa dintre realitatea României şi imaginea acestei realităţi în străinătate. Dl preşedinte pune această discrepanță pe seama unor comploturi infernale, la care e complice presa mondială. Asta, cînd merge în străinătate. Cînd rămîne acasă, sursa deformării se schimbă. Ea e căutată cu obstinație în activitatea adversarilor politici ai domniei sale. De ecourile în străinătate ale criticilor opoziției se plîngea şi Carol I în Memoriile sale. La acest capitol, dl Ion Iliescu poate fi liniştit. Mecanismul e valabil pentru întreaga noastră istorie. Cînd eşti în opoziţie, te străduieşti să demonstrezi că lucrurile stau rău, rău de tot. Cînd ajungi la putere, te străduieşti să demonstrezi că e invers. Fără a exclude rolul acestui mecanism, eu cred că una dintre principalele cauze ale discrepanţei invocate constă în faptul că imaginea noastră externă n-a devenit obiectul unei politici de stat. Şi cînd spun asta, nu mă refer la campaniile pe care alte țări le duc pentru propagarea externă a unei imagini înfrumuseţate. O astfel de politică presupune o deformare a realității în sens invers. Or, după opinia mea, noi n-avem nevoie de o idealizare a realităţilor noastre, altfel spus, de înlocuirea unei minciuni cu alta. Noi avem nevoie ca străinii să cunoască adevărul despre România. Asta înseamnă nu o vastă campanie publicitară în exterior, cu toate aspectele sale ridicole, de la idolatrizarea iţarilor naționali pînă la folosirea sarmalelor cu mămăliguţă drept instrument de îmblînzire a criticilor înverşunați, ci acţiuni concrete, fireşti, de cunoaştere la faţa locului a realităților noastre. Aşa cum sînt ele. Exemplar în acest sens mi se pare Seminarul internaţional cu tema: „Limba română, mijloc de comunicare şi informare radiofonică“. Începută joi, 10 decembrie 1992, şi prevăzută a se încheia azi, manifestarea a reunit reprezentanţi de frunte ai posturilor de radio din străinătate care emit în limba română. Pentru a ne face o imagine despre importanţa acestei acţiuni e suficient să arătăm că ea a beneficiat de participarea unor nume ca: Robert Gillette, directorul Europei Libere, Nicolae Stroescu-Stînişoară , directorul Secţiei române a Europei Libere, Okay Göçer, vicepreşedinte Vocea Turciei, Cristian Mititelu, director al Secției Europa de sud-est a B.B.C., Albert Papoian, directorul direcției de programe Radio Moscova, Marie Christine Grovereux, şefa ) Secţiei internaționale la Radio France Internationale.
Domniile lor reprezintă posturi de radio care emit în limba română de pe teritoriile altor state. Instituţiile la care lucrează se adresează deci, în primul rînd, românilor. Ei sînt însă şi redutabili oameni de presă. Fiecare dintre ei poate deveni, la întoarcerea acasă, un susținător onest al adevărului despre România, adevăr văzut la fața locului.
Organizată de Radio Bucureşti şi Departamentul Informaţiilor din Guvernul României, manifestarea de la Sinaia poate fi trecută oricînd la capitolul: acţiuni benefice pentru îmbunătăţirea imaginii noastre în lume. Chiar dacă însufleţitorii acestei reuniuni – dl Eugen Preda, directorul Radiodifuziunii, şi dna Virginia Gheorghiu, şefa Departamentului Informaţiilor, nu se bat cu pumnii în piept pe tema mîndriei de a fi români. Bătutul cu pumnul în piept pe această temă e privilegiul altora. Al demagogilor de profesie.
