O broșură din Uniunea Sovietică. Aseară, profitînd de lehamitea de a urmări știrile (dezvăluirile despre procurorii gunoaie sînt litanii inutile, cîtă vreme nu devin poziții oficiale ale unui partid parlamentar), mă apuc de materialele trase la xerox de la BAR. Paginile din presa lui 1941 mă confirmă în teza că Biserica Ortodoxă Română a fost implicată pînă-n gît în Războiul Sfînt. Patriarhul Nicodim trage un Cult al Conducătorului de stă tămîia în loc! Vine rîndul Broșurii din octombrie 1944 Adevărul despre Biserică în Uniunea Sovietică. E o broșură incluzînd mai multe broșuri astfel încît să ia semnificațiile unei întreprinderi editoriale despre Biserica din URSS. Mă amuză, în traducere, textul din 1943, apărut în Rusia, șocant la noi, despre cum au distrus nemții – se înțelege și românii – biserici în Rusia, despre cum și-au bătut joc de credința ortodoxă. Asta în timp ce propaganda Războiului sfînt n-a ostenit să denunțe distrugerea bisericilor de către bolșevici!
*
Rolul lui Groza. Înainte de a pica în somn, citesc ultimul capitol al cărții despre Groza. Devenit președinte al MAN, supraviețuind morții lui Stalin, potrivit lucrării, Groza se consacră reabilitării și salvării marilor intelectuali și marilor politicieni. Citind despre intervențiile sale în favoarea lui Giurescu, a lui Lepădat, a lui Enescu, te întrebi de ce nu i se întîmpla nimic din cauza intervențiilor sale. Îți dai seama însă că Groza juca acum un rol dorit chiar de PMR. Sîntem în plin Dezgheț. Cine să tragă de mînecă Partidul despre abuzurile împotriva intelectualilor, mai ales că aceste abuzuri izvorau, în marea lor majoritate, din lucrăturile petrecute în cadrul lumii intelectuale?
*
BOR a fost agresoare. Pe drum către BAR, străbătînd rămășițele iernii, am revelația primelor rînduri despre BOR în Războiul Sfînt. Mai mult decît Armata, BOR a fost agresoare în cucerirea URSS, deoarece, așa cum se vede din Pastorala din iunie 1941, înaintarea militarilor noștri chiar și dincolo de Nistru apare ca o Cruciadă, ca o restabilire a lui Dumnezeu alungat de bolșevici. Pentru o Armată de analfabeți, flamura Războiului Sfînt, împotriva păgînilor, se dovedea un deosebit instrument de convingere. E curios, totuși, că rușii n-au vrut capul Patriarhului Nicodim, deși acesta, după Mihai Antonescu, era al treilea mare criminal de război. Abili, au socotit că au nevoie de el pentru a cuceri pe români și din punct de vedere ideologic.
Și l-au folosit
*
Misiunea ortodoxă. Se adîncește, după cum era de așteptat, cercetarea în cazul Nicodim la Moscova. Am nevoie de dovezi despre implicarea BOR în Războiul Sfînt. Pastorala din 22 iunie 1941 (trebuie să văd ziua în care a fost dată) nu ajunge. Mai am telegramele trimise Conducătorului, îndemnul dat credincioșilor de a merge la Plebiscitul antonescian, Misiunea Ortodoxă în Transnistria. Mi-ar trebui date despre preoții confesori și despre activitatea lor pe Front. Deși am ditamai biblioteca despre Războiul Sfînt, nu găsesc date despre Pastorala din 22 iunie 1941 (spune ceva cartea lui Alexandru Duțu Armata Română în Război, abia cumpărată de mine, dar care mă trimite la o altă carte iscălită de autor Războiul și societatea, de căutat la BAR) și despre manifestările dedicate Războiului Sfînt de către BOR. Dau peste două cărți despre Transnistria, din care aflu că Misiunea Ortodoxă și-a propus creștinarea teritoriului cucerit (de folosit la Restabilirea adevărului, pentru că dezvăluie imaginea din România a religiei sub Stalin). Călătoria lui Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealului (îl descopăr în cartea lui Constantin Pantazi stînd cu Mareșalul la Olănești, înainte de 23 august 1944) face parte din Misiune, deosebit de importantă propagandistic. Nu reușesc să aflu nimic despre prezența preoților în Războiul din Est. Incitat de Scandalul cu Grupul Etnic German, caut și găsesc în Secretele Guvernării, carte despre Rezoluțiile lui Ion Antonescu, părerea proastă a Mareșalului despre organizația hitleristă din Ardeal, dar și despre apărarea lui Nicodim în timpul campaniei legionare împotriva acestuia.
*
Cazul Basarabia. Broșura despre Rolul Bisericii Ortodoxe Ruse în Marele Război de Apărare a Patriei îmi aduce la cunoștință cazul Basarabia, atacat de Patriarhia Moscovită pentru tentativele românilor și nemților de a răsturna dependența de Biserica Ortodoxă Rusă. Sînt curios dacă textul se mai găsește în Broșura Adevărul despre Biserica Rusă, tipărit în octombrie 1944, la iuțeală, de Patriarhia noastră, ca semn de închinăciune față de Moscova. Îmi amintesc că Broșura din 1943 e amintită aici drept sursă pentru textul despre Biserica în timpul Marelui Război. Caut în documentele trase la xerox și descopăr că din lucrarea din octombrie 1944 lipsesc rîndurile despre Basarabia. Lipsesc și cele despre bisericile trecute sub nemți. Nu cred c-au fost scoase din cauza Basarabiei. Cred c-au făcut asta pentru a nu confuza publicul românesc semnalîndu-i că nu toți ierarhii ruși au fost de partea sovietelor.