Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 163, anul II, vineri, 8 ianuarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Aşa cum scriam în editorialul de ieri, apele liniştite ale politicii s-au tulburat rău de tot în aceste zile. Paranteza dlui Ion Iliescu din emisiunea televizată de luni seara a ridicat brusc pulsul tensiunii politice. Acuze, schimburi de replici ascuțite. Precizări şi dezminţiri – iată realitatea paginilor întii ale cotidienelor de ieri. Dl preşedinte susține că documentul e autentic. Dl Corneliu Coposu îl contrazice. În chip fatal, presa s-a împărțit în două. O parte susține adevărul dlui Ion Iliescu. Cealaltă, adevărul dlui Corneliu Coposu. Urmărind această nouă confruntare politică nu poți să nu constați un lucru surprinzător, dar caracteristic confruntărilor de pînă acum dintre Ion Iliescu și Opoziție. Controversa actuală se referă la o chestiune de mult rezolvată: poziţia CDR faţă de acordarea de către SUA a clauzei națiunii celei mai favorizate. Pe această temă s-au dus multe discuţii în campania electorală. Răspunzînd acuzațiilor, Opoziția a răspuns că ea nu s-a opus clauzei. Incidentul a fost astfel închis. Prin precizările CDR. Prin însuşi rezultatul alegerilor generale. Punerea pe tapet a chestiunii n-are astfel nici o justificare. Ea n-are nici o justificare nici prin raportare la realitatea prezentă. Congresul SUA va lua în discuție abia la primăvară dacă să ne acorde sau nu clauza. Despre poziţia diferitelor forţe politice interne faţă de această problemă e prematur să discutăm la ora actuală.
Dacă aşa stau lucrurile, atunci de ce a făcut dl Ion Iliescu deja celebra paranteză? E vorba de o tactică pe care dl preşedinte a folosit-o cu brio în timpul campaniei electorale. Și anume, atragerea Opoziţiei pe teritoriul unor dispute sterile, pe teme minore sau artificiale, fără prea mare rezonanță în rîndurile opiniei publice, pentru a putea astfel evita discuţiile pe chestiuni în care domnia sa nu se simte suficient de puternic. Un exemplu mai mult decît convingător îl reprezintă acuzaţia adusă dlui Emil Constantinescu, într-una din confruntările televizate, că, înaintea campaniei electorale, cînd a fost desemnat candidat al Convenției, ar fi avut o poziție ambigua faţă de monarhie. Drept argument, dl Ion Iliescu a invocat un document: stenograma publicată de Evenimentul zilei. Răspunzînd, dl Emil Constantinescu s-a lansat într-o lungă dispută dacă documentul invocat era sau nu adevărat. Candidatul Convenției a fost atras astfel în capcana unei discuții sterile, lipsite de interes pentru marele public şi, în acelaşi timp, condamnată să n-aibă nici o finalitate. Era lesne de presupus că în timpul rezervat confruntării nu se putea ajunge la o concluzie sigură în ce priveşte veridicitatea stenogramei. Și chiar dacă s-ar fi ajuns, concluzia n-ar fi fost primejdioasă pentru dl Ion Iliescu. Altceva ar fi fost primejdios. Și anume că în cei doi ani şi ceva de președinție a dlui Ion Iliescu dezastrul social-economic se mărise. La o asemenea concluzie nu s-a putut ajunge. Una din cauze: dl Emil Constantinescu şi-a risipit energia şi timpul de emisie pentru a răspunde dlui preşedinte într-o chestiune fără prea mare importanţă pentru elecorat.
Aceeaşi tactică o regăsim, iată, şi în aceste zile. Întrebările pe care ar fi trebuit să le pună Opoziția, după emisiunea de luni seara, erau multe şi grele. Ca de exemplu: cum îşi explică dl preşedinte faptul că, deşi au trecut trei luni de la realegerea domniei sale, nici una dintre făgăduielile sale electorale nu s-a îndeplinit? Adresate dlui Ion Iliescu, aceste întrebări ar fi dat Opoziției posibilitatea unui eficient atac politic. Nu de alta, dar aceste întrebări sînt, în acelaşi timp, și cele pe care şi le pune marea majoritate a populaţiei. Pentru a le evita, dl Ion Iliescu a pus pe tapet chestiunea, de mult depăşită, a atitudinii față de acordarea clauzei. Ca şi în cazul confruntării televizate cu dl Emil Constantinescu, dl Ion Iliescu a invocat un document. Opoziția a repetat greşeala din timpul campaniei. Ea s-a năpustit să respingă acuzația adusă de dl Ion Iliescu. Apoi s-a lansat într-o discuție sterilă pe tema veridicităţii documentului. Adevăratele, gravele probleme, cele de care dlui Ion Iliescu îi era teamă au rămas deoparte. Dl preşedinte a ieşit din nou basma curată. Şi va mai ieşi, cîtă vreme Opoziția va pica în capcanele întinse cu abilitate de domnia sa.
