Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 145, anul I, miercuri, 9 decembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Dat fiind că negocierile cu guvernul au eșuat, azi, tipografii din toată țara intră în grevă generală de avertisment de 24 de ore. Dacă demersurile eșuează, atunci, începînd cu 16 decembrie, ei vor declanșa o grevă generală pe timp nelimitat. Așadar, mîine va fi o zi fără presă.
În paginile numărului de față, cîțiva confrați răspund solicitării noastre de a-și spune părerea despre greva tipografilor. Toți, fără excepție, își declară solidaritatea cu această breaslă. Nu numai pentru că revendicările ei sînt legitime. Nu numai pentru că și ea are dreptul la un salariu mai acătării și la condiții de muncă mai bune. Dar și pentru că, dintotdeauna, tipografii au fost prietenii celor ce țin un condei în mînă. Între breasla tipografilor și cea a jurnaliștilor s-a stabilit în timp o legătură indisolubilă. Una fără alta nu pot exista. Fără cei ce scriu, tipografii n-ar avea loc de muncă. Fără tipografi, cei ce scriu n-ar avea de ce să muncească. Slova lor ar rămîne cunoscută doar lor înșiși. Ca jurnalist și șef de gazetă, mă solidarizez și eu cu prietenii noștri, tipografii. Articolul de față ar putea fi considerat astfel răspunsul meu la ancheta organizată de ziar. Fiind de acord cu mișcarea de protest a tipografilor, nu pot însă să nu atrag atenția asupra unor implicații paradoxale.
Greva e îndreptată împotriva Puterii. Prin anumite consecințe, ea afectează și pe cei ce luptă, alături de tipografi, împotriva Puterii. Adică, pe jurnaliști. Din relatarea discuțiilor avute la guvern, n-am sesizat nici o umbră de preocupare pentru îndeplinirea doleanțelor legitime ale muncitorilor tipografi. N-am sesizat, de asemenea, nici o urmă de neliniște în fața grevei generale. Alte asemenea mișcări de protest au provocat agitație în sînul guvernanților. Greva tipografilor n-are nici un motiv să le tulbure siesta. Principalul ei efect îl reprezintă faptul că mîine nu apar ziarele. Ei, și ce dacă mîine nu apar ziarele? Va suferi amarnic dl prim-ministru? Se vor trezi parlamentarii din picoteală? Nu-și va găsi odihna domnul președinte? Nici vorbă! Mai mult, eu aș spune că guvernanții nu numai că nu se vor întrista, dar chiar se vor bucura de perspectiva unei zile fără presă. Greva tipografilor le dă o zi de nemeritată odihnă. Demnitarii nu vor mai avea de ce să se apropie îngrijorați de standurile cu ziare și reviste. Cotidienele și săptămînalele care le dau insomnii, urmărindu-le sever fiecare greșeală, sancționîndu-i nemilos, avertizîndu-i să nu facă afaceri, să nu-l umilească pe bietul cetățean nu vor mai fi acolo. O zi de nemeritată odihnă capătă pe neașteptate și afaceriștii pe scară largă, și funcționarii corupți, și demagogii care se ghiftuiesc pe seama țării. Triști vor fi, în schimb, cei necăjiți. Într-o lume în care nimeni nu-i ascultă, presa independentă reprezintă singura mîngîiere pentru omul simplu. Pe acesta îl refuză toți. Îl acceptă cu dragoste și-l ascultă cu grijă numai presa. Omul simplu se plînge de o mie și unu de lucruri. De scăderea nivelului de trai. De brutala încălcare a legii. De abuzurile funcționarilor. De nesiguranța vieții individuale. De șomaj și sărăcie. Prea mult presa nu poate face pentru el. Presa poate cel mult să-l asculte. Pentru el, însă, acest lucru e de multe ori suficient. Oameni simpli, cititorii noștri, nu vor mai avea mîine balsamul cotidian pe care-l reprezintă presa. Nu vor mai avea informațiile exacte pe care li le oferă jurnalele independente. Nu vor avea comentariile care încearcă să le dezvăluie sensurile și semnificațiile lumii din jur. Între acești oameni simpli, mulți și necăjiți, se află și tipografii. Printre cei loviți de o zi fără presă se numără și cei a căror grevă legitimă va face să nu apară presa.
Acesta e unul din efectele paradoxale ale mișcării revendicative de mîine. El mă face să mă gîndesc la un lucru. Ceea ce n-a reușit să facă Puterea riscă să facă greva tipografilor. Adică, o zi fără presă. Iată de ce eu cred că guvernanții n-au nici un interes să se grăbească în rezolvarea revendicărilor drepte ale tipografilor. Greva acestora din urmă le convine de minune. Mai ales că, dacă nu ies ziarele, n-are cine să-i ia din scurt pentru că nu le pasă de mișcarea de protest a tipografilor.
