Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 192, anul II, joi, 11 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Într-un editorial tipărit pe prima pagină, cotidianul Azi, oficiosul mascat al FSN, acuză Evenimentul zilei de a fi „principalul instrument de manipulare a opinie publice dirijate de Cotroceni“. Scrisă cu seriozitate, cu încrîncenată se riozitate chiar, afirmaţia e de tot hazul. Presa dui Ion Iliescu şi-a făcut un drapel din a ne denunţa vînduţi total – de la titlul de pe prima pagină pînă la anunţul de pe ultima – dlui Petre Roman. Iată presa dlui Petre Roman învinuindu-ne, la rîndu-i, că ne aflăm în solda dlui Ion Iliescu. Surîzînd la acest nou paradox, am dat să trec mai departe. Ceva însă, tot de pe prima pagină, m-a făcut să mă opresc şi să stărui. E vorba de anunţul unui interviu cu liderul FSN, anunţ formulat în acești termeni: „Petre Roman despre noul val de acuze: «Ziariştii Cotrocenilor au căzut într-o plasă sinistră!»“. Vasăzică, nu numai gazetarii de la Azi sînt supărați pe noi, ci şi dl Petre Roman. Atît de tare, încît şi-a îngăduit sintagma „Ziariştii Cotrocenilor“.
Supărarea confraților de la Azi şi a dlui Petre Roman porneşte de la o fotografie publicată recent pe prima pagină a cotidianului nostru. Această fotografie îi înfățișează pe domnii Ion Iliescu și Petre Roman din perioada cînd alcătuiau celebrul şi puternicul tandem. Imaginea, deosebit de edificatoare, era însoţită de acest titlu: „Vine primavara, înfloresc din nou trandafirii. Se va reface tandemul Iliescu-Roman?“. Din cîte se poate pricepe, chiar şi cu o minimă inteligenţă politică, era vorba de o ipoteză, nu de o certitudine. Ea se baza pe unele semne din ultimul timp, semne care indicau o slăbire reciprocă a adversității dintre dl Ion Iliescu şi dl Petre Roman. S-a putut remarca astfel că, în intervenţiile sale publice din ultimul timp, dl Petre Roman s-a abţinut să-l mai atace violent, ca odinioară, pe dl Ion Iliescu. Nici domnul preşedinte nu mai evidenţiază agresivitatea din timpul campaniei electorale Dacă nu mă înşel, domnia-sa n-a mai denunțat de mult guvernarea Roman-Stolojan. În plus, într-o serie de declarații publice, dl Ion Iliescu a justificat, chiar dacă n-a mărturisit deschis asta, unele măsuri luate în cadrul reformei Roman-Stolojan. Din această evidentă slăbire a înverşunării reciproce s-a născut ipoteza noastră că n-ar fi exclusă o apropiere între cei doi adversari. O apropiere dictată – cred eu – nu de sentiment, ci de luciditate. La ora actuală, cei doi au nevoie unul de altul. Dl Petre Roman îşi vede oamenii înlăturaţi din posturile de demnitari şi de prefecţi. Şocul produs în FSN de acest proces nu poate fi trecut cu vederea așa de uşor. Sînt semne că nu numai în teritoriu, dar şi la vîrf se întrezăreşte tot mai puternic remuşcarea unor militanți că n-au ştiut să sară la timp într-altă barcă. În acelaşi timp, dl Petre Roman e conştient că în FDSN, ca şi în guvern, există o grupare reformistă, apropiată de platforma politică a FSN. Această grupare e sprijinită de dl Ion Iliescu. O apropiere de preşedinte s-ar înscrie astfel în concepţia liderului FSN potrivit căreia trebuie sprijinită din răsputeri orice forţă politică favorabilă reformei. La rîndu-i, dl Ion Iliescu are interesul unei înţelegeri cu dl Petre Roman. Domnul președinte îşi vede propriul partid, FDSN, dominat tot mai puternic de gruparea conservatoare, primejdios apropiată de ideile politico-economice ale naționalist-comuniştilor. Or, după opinia mea, dl Ion Iliescu e conştient că nu există altă cale decît cea a reformei. Experienta de pînă acum a guvernării FDSN a demonstrat, cu prisosință, că orice moment, nu de dare înapoi, ci chiar de stagnare la acest capitol, nu face altceva decît să adîncească dezastrul. În acest sens, gruparea reformistă din FDSN, condusă de Adrian Năstase, se bucură de sprijinul Cotrocenilor. În eventualitatea că această grupare ar fi pusă în dificultate de majoritatea conservatoare, nu e exclusă formarea unei noi coaliţii guvernamentale alcătuite din: FSN, PAC, PNL-AT, partea realistă din PUNR şi partea moderată din FDSN. Această coaliție ar putea reuni suficienţi parlamentari pentru a forma un nou guvern. Un guvern al reformei. Un guvern cu o mult mai largă deschidere politică decît cel de acum.
Aşa că supărarea dlui Petre Roman e total nedreaptă. Nu însă şi inutilă. Această supărare e prea mare pentru ca ea să nu trădeze ceva. Și anume că textul nostru a surprins o mişcare pe care dl Petre Roman nu şi-o voia dezvăluită.
