Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 126, anul I, luni, 16 noiembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
E limpede acum, după doi ani și ceva de la evenimentele din decembrie 1989, că unul dintre adversarii de moarte ai reformei a fost bănuiala potrivit căreia pentru mulți demnitari tranziția la economia de piață a reprezentat un prilej de îmbogățire necinstită. La acest capitol, guvernarea Roman a excelat din plin. Atît dl Petre Roman, cît și colaboratorii săi apropiați au fost ținta unor îndelungi campanii de presă pe tema unor afaceri făcute pe seama statului. Din motive care-mi scapă, nici dl Petre Roman, nici miniștrii săi n-au reușit să spulbere zvonurile și știrile de tot felul privind acest capitol. N-are importanță dacă zvonurile, știrile și dezvăluirile reflectau realitatea, în unele cazuri dezminţirile date au fost convingătoare, în altele, nu. Ca multe alte momente de după decembrie 1909, cel referitor la corupția guvernului Roman rămîne o enigmă pe seama viitorului. Importanță are faptul că guvernul Roman nu și-a pus, în prim-plan, problema bătăliei împotriva imaginii compromițătoare care se adîncea zi de zi.
Iată așadar o lecție de care guvernul Văcăroiu trebuie să țină seama plecînd de la guvernările anterioare: necesitatea de a îndepărta orice urmă de suspiciune asupra membrilor cabinetului. Din nefericire, din acest punct de vedere, noul guvern riscă să plece la drum cu o povară mult mai mare decît cea a guvernelor Roman și Stolojan. Așa cum se vede și din biografiile celor propuși, mulți dintre aceștia au lucrat în Direcțiile unor ministere în ultimii doi ani și ceva. Am putea spune că, într-un fel, ei aparțin demnitarilor tranziției. Adică acelor persoane care pot fi suspectate că s-au îmbogățit pe seama reformei. O serie de jurnaliști și politicieni s-au concentrat, în declarațiile de după prezentarea noului guvern în Parlament, pe trecutul ceaușist al celor propuși. După opinia mea, în condițiile României de azi, acest trecut nu mai are prea mare importanță. Cu atît mai mult cu cît, așa cum demonstrează biografiile, cei incriminați n-au fost activiști de partid, revoluționari de profesie, cum le-ar fi spus Ceaușescu, ci profesioniști ai domeniilor respective. Important, covîrșitor de important rămîne, cred, trecutul recent al celor propuși. Altfel spus, nu răspunsul la întrebarea: Ce-ai făcut, dumneata, în ultimii cinci ani?, ci răspunsul la întrebarea: Ce-ai făcut, dumneata, în ultimii doi ani și ceva? Au fost cei propuși adepți ai reformei? Au dat dovadă, în funcțiile avute, de competenţă, de profesionalism? Au rezistat ei ispitei de a se îmbogăți pe seama posturilor deținute ?
Aceste întrebări trebuie să-și găsească răspunsurile acum, înainte de învestitură, și nu după aceea, cînd respectivii vor deveni miniștri. Deja, în jurul unora dintre ei plutesc tot felul de bănuieli. Dacă ele nu sînt acum risipite, dacă opinia publică nu se lămurește acum, activitatea noilor miniștri va fi grav afectată de zvonurile, de știrile și de dezvăluirile senzaţionale privind viața și activitatea lor din ultimii doi ani și ceva. Un bun prilej de verificare a acestei perioade rămîn, incontestabil, audierile din comisiile parlamentare. E absolut necesar ca la aceste audieri să conteze nu jocurile politice meschine, nu manevrele de culise, ci preocuparea, pe care nu mă sfiesc a o numi patriotică, de a avea în noul guvern persoane fără nimic compromițător în trecutul lor recent. Şi pentru ca, odată cu parlamentarii, să se lămurească și opinia publică, consider absolut necesar ca la aceste audieri să fie prezentă și presa. Aș merge chiar mai departe și aș spune că n-ar strica să fie prezentă și televiziunea. Importanța acestei măsuri nici n-ar mai trebui demonstrată. Trecutul recent al celor propuși ar deveni transparent. Prezenţi la audieri, jurnaliștii ar găsi răspunsuri la toate întrebările pe care le ridică viața și activitatea din ultimii doi ani și ceva ale noilor miniștri. Și ar fi greu de crezut că un gazetar onest ar mai putea duce o campanie pe tema trecutului recent al unui ministru în clipa cînd audierile i-au demonstrat că acesta din urmă n-are ce să-şi reproșeze.
Așa cum se vede din numărul de faţă al ziarului nostru, PNL-AT va propune azi Camerelor reunite ca audierile să fie publice. De decizia Parlamentului României pe marginea acestei propuneri va depinde, incontestabil, nu numai liniștea guvernului Văcăroiu, dar și stabilitatea politică a țării.
