Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 161, anul II, miercuri, 6 ianuarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Somajul, inflația, criza de locuinte, creşterea aberantă a preţurilor, declinul constant al economiei sînt o realitate inconfundabilă a României de după decembrie 1989. Care sînt cauzele răului? Cine trebuie tras la răspundere pentru fundătura în care ne aflăm? Sînt întrebări pe care omul simplu şi le pune tot mai des, tot mai insistent. Sînt întrebări la care omul simplu aşteaptă un răspuns. De la dl Ion Iliescu, de la primul-ministru, de la primarul general al Capitalei şi de la primarii altor mari oraşe, de la parlamentarii FDSN. Adică de la toţi cei care au învins în alegerile locale şi generale de anul trecut. Iată de ce, emisiunea TV de luni seara, anunţată cu surle şi trîmbiţe, a stîrnit un maxim interes. Patru jurnalişti de la Redacţia economică a TVR urmau să-i pună întrebări dlui Ion Iliescu pe marginea unui subiect dramatic: 1992 – încă un an de criză în viaţa economico-socială a ţării. Toate datele îndreptățeau speranţa că această emisiune va fi un strălucit moment de democraţie. Ori de cîte ori s-a referit la situația gravă a ţării, dl Ion Iliescu a ţinut să-şi decline responsabilitatea. De aceasta sînt responsabili foştii prim-miniştri: Petre Roman, Theodor Stolojan. E drept, şi Petre Roman, şi Theodor Stolojan au ajuns în fruntea Executivului şi grație, dacă nu chiar graţie dlui Ion Iliescu. Cînd n-au mai fost prim-miniştri, dl Ion Iliescu a uitat că ei se bucuraseră de sprijinul domniei sale. Imediat, dl Ion Iliescu a avut cuvinte grele pentru cei care, pînă nu de mult, fuseseră, în declarațiile sale publice, oameni competenți, buni patrioţi şi buni gospodari. Şi tot imediat, dl Ion Iliescu a promis că acum, că au căzut responsabilii, domnia sa va face în aşa fel încît lucrurile se vor schimba radical. Pe această melodie, dl Ion Iliescu a cîştigat alegerile din septembrie 1992. Au trecut trei luni de la scrutin. Nimic nu s-a îmbunătățit faţă de perioada anterioară. Ba mai mult, putem spune că lucrurile s-au înrăutăţit. Deşi acum nu Petre Roman, nu Theodor Stolojan guvernează, ci mult îndrăgitul, mult competentul Nicolae Văcăroiu. În ultimii trei ani, România a avut trei prim-miniştri. Evident, fiecare dintre ei îşi are partea de responsabilitate pentru criza social-economică. În tot acest timp, România a avut un singur preşedinte: pe dl Ion Iliescu. E posibil ca domnia sa să nu fie vinovat de nimic? E posibil ca domnia sa să nu se simtă responsabil nici o secundă de dificultățile cu care se confruntă omul simplu? Plecînd de la aceste întrebări pe care şi le pun toţi românii, emisiunea de luni seara putea fi o veritabilă hărţuire a dlui Ion Iliescu. Televiziunea, ca și presa, reprezintă opinia publică. Din acest punct de vedere, cei patru redactori aveau nu numai dreptul, dar şi obligația să-i pună întrebări incomode dlui preşedinte. Să-l întrebe de ce nu e apă ? De ce e frig? De ce scade producţia? Ce-a ieşit din toată afacerea a văzut o ţară întreagă. Patru redactori slugarnici pînă la a fi unsuroși au tremurat de grija de a-i fi pe plac dlui preşedinte. Cînd unul dintre ei a îndrăznit timid să-i atragă atenția interlocutorului că s-a abătut de la subiect, un altul – dl Alexandru Popescu – a sărit ca ars şi, gudurîndu-se cît mai convingător, a murmurat dulceag : E o paranteză bine venită! Încîntat că nu i se pun întrebări dificile, că dna Florica Dumitrescu, gătită ca de bal, îl urmăreşte cu o privire umedă de duioşie, mai ceva decît duioşia maternă a dnei Rodica Becleanu, dl preşedinte a bătut cîmpii la modul absolut. A vorbit despre fel de fel de lucruri: despre măreția guvernului Văcăroiu, despre cît de rea e opoziția care stă deoparte şi dă din clanţă, despre caracterul capricios al rîului Argeş. Despre dezastrul social-economic actual n-a suflat un cuvînt. Cum n-a suflat un cuvînt nici despre măsura în care domnia sa se simte responsabil de acest dezastru. Într-un fel, dl Ion Iliescu a avut dreptate să procedeze aşa. Despre aceste lucruri nu l-a întrebat nici unul dintre bravii noştri redactori. Ar fi putut să-l întrebe, firește, telespectatorii. Aceştia au dat însă zadarnic telefoane peste telefoane, notate sîrguincios de un domn surprins cu receptorul la ureche. Cînd redactorii şi-au amintit de ele, emisiunea se încheiase. Doamna Florica Dumitrescu a exclamat ca vechii greci: Timpul fuge! Şi a rămas ca la întrebările puse dlui Ion Iliescu de către telespectatori să răspundă dl Nicolae Văcăroiu!
O, ţară tristă, plină de humor… – ar fi spus Bacovia.
