Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 159, anul II, luni, 4 ianuarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Sacrificîndu-şi dreptul la sărbătoare, o echipă a ziarului nostru a fost la post în ultimele zile ale anului. Serviciile prin care Evenimentul zilei stă la dispoziţia cititorilor săi au funcţionat ca în vremuri normale. Răspunzînd la telefoane de dimineaţa pînă seara şi de seara pînă dimineaţa, inclusiv în seara de Revelion, deplasîndu-se rapid la faţa locului, pentru a da curs apelurilor, transportînd la spital, cu maşina redacţiei, bolnavi în stare de urgenţă, echipa specială a fost practic, în aceste zile, cutia de rezonanţă a Bucureştiului şi a ţării. Rezultatele acestei iniţiative publicistice se regăsesc, în paginile 2-3-4 ale numărului de faţă, sub forma unor pasionante relatări. Crime, incendii, accidente tragice şi accidente comice, sinucideri, singurătăţi tulburătoare, scandaluri din te-miri-ce, nopţi petrecute în stradă, morţi de frig şi de sărăcie, spaime mai mult sau mai puţin justificate. Într-un cuvînt, viaţa în uluitoarea ei mişcare, viaţa pur şi simplu, din care ziarul nostru îşi extrage materia primă.
Relatările reporterilor noştri dezvăluie un adevăr incontestabil. Evenimentul capital al nopţii de Revelion nu l-a constituit nici discursul televizat al dlui Ion Iliescu, nici mesajul Regelui, nici programul TVR, nici vizita lui George Bush în Somalia, ci lipsa apei potabile în Bucureşti. Telefoanele primite la redacţie, în imensa lor majoritate, s-au învârtit în jurul acestei mizerii greu de conceput într-o noapte de sărbătoare cum e cea de Revelion. Bucureştenii n-au avut apă. De spălat, de gătit, pentru toaletă. Reacțiile lor faţă de această nouă mizerie a României postdecembriste au fost felurite. Dominantă rămîne exasperarea. O stare de spirit specifică nu numai nopţii de Revelion, ci şi a zilelor și nopților din ultimul timp. O stare de spirit pe care politicienii noștri trebuie s-o ia neîntîrziat în calcul. Altfel, ne vom prăbuşi cu toţii: preşedinte, prim-ministru, miniştri, parlamentari din opoziţie, ziarişti independenţi. Pentru că din această exasperare se pot naşte multe. Inclusiv o revoltă în genul celei care l-a dărîmat pe Ceauşescu.
Din explicaţiile acestei exasperări trebuie să scoatem din calcul, chiar de la început, lipsa propriu-zisă a apei. Oamenii s-au obișnuit cu multe dificultăți. Cu creşterea prețurilor, cu nesiguranţa vieţii, cu frigul, cu șomajul. Fiecăreia dintre aceste dificultăți i se poate găsi o explicație. Şi oamenii o accceptă. Cum acceptă și explicația necazului din noaptea de Revelion. A fost secetă, instalaţiile sînt proaste. Nimeni nu se așteaptă ca la numai trei ani de la revoluţie totul să se rezolve ca prin farmec. Exasperarea populației nu în lipsa apei își are cauza, ci în altceva, mult mai grav. E vorba de atitudinea autorităţilor faţă de această mizerie a nopții de Revelion. Nu sînt un nostalgic al vremurilor ceaușiste. Multe din necazurile de acum își au cauza în moștenirea lăsată de fostul regim. Cu toate acestea, nu pot să nu atrag atenţia că, în fața unei asemenea situaţii grave, cum a fost lipsa apei în noaptea de Revelion, autorităţile fostului regim ar fi intrat în alertă. S-ar fi constituit comandamente, s-ar fi dat comunicate. Pe drept sau pe nedrept, ar fi căzut capete. Aceasta ar fi fost atituđinea unor autorități care nu pretindeau a fi đependente de votul cetăţenilor. În chip surprinzător, poziția autorităţilor de azi, a celor alese prin scrutin democratic, a celor considerate a fi responsabile în fața cetățenilor, a fost alta. Ea se numește crasa nepăsare. Începînđ cu 30 decembrie, în București n-a mai fost apă. Nici ieri seară nu era. Timp de aproape o săptămînă, cetățenii Capitalei s-au confruntat cu o situație dintre cele mai grave. S-au neliniștit cumva cei responsabili cu viaţa cotidiană a oamenilor? Au intrat în alertă
prim-ministrul, primarul general al Capitalei, primarii de sectoare, factorii responsabili? Nici vorbă! Ei n-au catadicsit nici măcar să dea un comunicat prin care să-şi exprime preocuparea. Și-au petrecut Revelionul liniștiți, departe de Bucureşti, în vile cu apă și căldură. Puțin le-a păsat că bucureştenii n-au avut apă. Această indiferență sfidătoare faţă de necazurile cetăţenilor, pe care ei pretind că-i reprezintă, constituie unul dintre aspectele cele mai neliniştitoare ale crizei de apă cu care se confruntă Capitala. O nepăsare greu de conceput, dacă ne gîndim că de la prim-ministru pînă la primarul general al capitalei toţi au fost aleşi și nu numiți de cineva pe posturile lor. O nepăsare care le poate fi fatală la un moment dat.
