Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 146, anul I, vineri, 11 decembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Începute cu o lună în urmă, în 11 noiembrie, discuțiile pentru obținerea de licențe de emisie s-au desfășurat, un timp, într-un dulce anonimat. Termenii în care fusese anunțat concursul situau acest moment mai degrabă în sfera ultaspecializată a telecomunicațiilor, decît în cea de larg interes a emisiunilor radio și TV. Cetățenii ascultau posturile de radio independente, de la Vox T pînă la Fun Radio, fără să-și pună vreo clipă problema că existența acestora depindea de discuțiile de la C.N.A. A trebuit să vină scandalul cu Vox T, binecunoscutul post de radio din Iași, pentru ca opinia publică să-și îndrepte atenția asupra concursului pentru licența de emisie. Și a trebuit să vină acest scandal pentru ca toată lumea – presă, partide, parlamentari, simpli cetățeni – să-și dea seama că ceva nu-i în regulă cu acest concurs. Pentru că, urmare a votului din C.N.A., Vox T n-a primit licență de emisie. Ea a fost acordată, în schimb, Societății Dacia RTV, a milionarului italian de origine română Iosif Constantin Drăgan. Iașiul a rămas pur și simplu uluit. De doi ani și ceva, Vox T era o realitate indisolubilă a acestui oraș. Vox T, cunoscut nu numai în Iași, ci și în toată țara, va trebui să-și înceteze emisia. Deși funcționînd de atîta timp, el a fost preferat unui post care are de gînd să funcționeze. Nu acum, nu de la întîi ianuarie, ci cîndva, cînd dl Iosif Constantin Drăgan va pune în mișcare aparatura, dar mai ales când va face rost de oameni dispuși să se înhame la carul politicii sale. Atunci, lumea din Iași și din țară a aflat un lucru care nu-i trecuse prin cap pînă în acel moment. Frecvențele scoase la concurs sînt limitate. Și pentru aceste frecvențe s-au depus numeroase dosare. Așadar, ceea ce părea o simplă formalitate s-a evidențiat deodată ca o bătălie pe viață și pe moarte. Iar ceea ce părea o activitate de rutină (dezbaterile și votul din C.N.A.) s-a evidențiat deodată ca un lucru de o deosebită importanță. Pentru că în urma acestei activități unii urmau să primească frecvență, alții nu. Adică, drept(ul) sau nu de a exista. Decizia în cazul Vox T a atras atenția că opțiunea C.N.A. pentru un concurent sau altul friza (frizează) absurdul. Pentru că e absurd să iei frecvența unui post de radio care există de doi ani și ceva, care și-a făcut o echipă, dar care mai ales și-a făcut un public al lui și s-o dai unui post de radio care intenționează să existe. Vox T s-a prezentat la concurs cu un dosar și cu o realitate. Milionarul Iosif Constantin Drăgan s-a prezentat și el cu un dosar. În loc de realitate a adus o intenție. Altfel spus, Vox T s-a prezentat cu un cal alergînd deja. Milionarul Iosif Constantin Drăgan s-a prezentat cu o ipoteză de cal. A unui cal care se află în burta iepei, sub formă de mînz. C.N.A. l-a preferat pe Iosif Constantin Drăgan. S-a crezut atunci că e o simplă rătăcire a membrilor C.N.A. Evoluția ulterioară a evenimentelor ne-a dovedit însă că nu e vorba de un accident, ci de o practică. Practică pe care o consider o subtilă manevră de a dezbina presa independentă. Lui Vox T i-au urmat alte victime de prestigiu: RTV Oradea, RTV Transilvania din Brașov, Fun Radio, Radio Nova 22. Acestor posturi li s-au luat frecvențele. Ele au fost date Societății MediaPro a dlui Adrian Sîrbu (frecvențele posturilor de televiziune din Oradea și Brașov), Societății CMC a dlui Mihai Cârciog, care a concurat, țin să precizez, nu în numele Societății de presă Expres, din care face parte și subsemnatul, ci în numele unei firme proprii (frecvența postului de radio Nova 22) și Societății Tinerama a dlui Max Bănuș (frecvența lui Fun Radio).
N-am nici o îndoială că nici dl Adrian Sîrbu, nici dl Mihai Cârciog, nici dl Max Bănuș nu s-au gîndit, în clipa cînd și-au depus dosarele de concurs, că vor obține chiar frecvențele unor posturi de radio în care se află încorporate munca și talentul unor colegi de presă mai tineri. Că, astfel, ei vor da o lovitură însăși publicisticii din care fac parte. Nu-i exclus ca alții să fi gîndit abil acest lucru. Alții, care sînt interesați în dezbinarea presei independente. Iată de ce așteptăm din partea lor un gest. Un gest menit a dejuca șarlatania pusă la cale la Consiliul Național al Audiovizualului. Și acesta nu poate fi altul decît renunțarea la frecvența obținută în defavoarea posturilor radio și TV deja existente. Știu că astfel (Chiar şi aşa,) posturile nu vor primi frecvența înapoi. Nu acest lucru e important. Important e că respectivii cîștigători vor dovedi că oamenii de presă știu să evite manevra de a fi puși unii împotriva altora.