Un turist japonez, venit în România ca s-o bifeze ca vizitată, după care urma să meargă în Bulgaria şi Grecia, potrivit hărţii, a fost muşcat de un maidanez.
Călătorul din Țara Soarelui Răsare se afla în Piaţa Revoluţiei, fostă a Republicii, întrebîndu-se cum s-ar putea trage în poză împreună cu Nicolae Ceauşescu, executat la Târgoviște, cînd un maidanez jigărit, fără o parte din coadă, tăiată de nişte derbedei, s-a apropiat pe nesimţite şi şi-a înfipt colţii în turul pantalonilor.
Nu numai că i-a înfipt, dar şi-a ţinut colţii în buca japonezului pînă cînd nişte români în trecere pe acolo, obişnuiţi cu astfel de javre (așa le zic ei cîinilor, eu nu-mi permit așa ceva!) i-au ars cîteva picioare zdravene în burtă.
Japonezul a fost transportat de urgenţă la Spital unde i s-a administrat o injecţie împotriva turbării, mai dureroasă decît muşcătura.
Presa din România a făcut mare caz de incident.
Duşmanii maidanezilor au profitat de moment pentru a relua cerinţa ca maidanezii să fie vînaţi şi stîrpiţi pînă la ultima sămînţă.
Organizaţiile de protecţie a animalelor, femeile miloase şi oamenii de cultură impresionabili, de obicei, violenţi împotriva unor astfel de campanii sălbatice, au tăcut intimidate de emoţia generală stîrnită de biata victimă din ţara samurailor şi a Hondei.
Presa niponă a preluat subiectul dezvoltat de presa română.
Cum însă în Japonia nu sînt maidanezi şi, cu atît mai puţin, cîini care să muşte omul, ziarele şi televiziunile nipone au vorbit de un dragon căruia i-a căzut victimă concetăţeanul lor.
Ministrul de Externe de la Tokio a cerut lămuriri Ambasadei Japoniei de la Bucureşti.
Timp de cîteva luni, Ambasada Japoniei s-a chinuit să explice Ministrului de Externe de la Tokio ce-i ăla un maidanez. Deşi au fost trimise fotografii şi filme înfăţişînd maidanezi, deşi Ministerul Afacerilor Externe al Japoniei a solicitat expertiza de specialitate de la Institutul de studiere a animalelor mai puţin cunoscute, nici azi cei de la Minister nu sînt convinşi că maidanezul e altceva decît un urs polar ajuns cenuşiu din cauza poluării.
Prins de o echipă specială de hingheri (specială, deoarece trebuia respectat cu stricteţe ordinul de a nu i se face nici un rău), maidanezul a fost dus în Ţarc.
Pentru a fi ferit de ceilalţi cîini, i s-a amenajat un loc special, prevăzut cu gratii prietenoase (urmau să vină televiziunile, inclusiv cele străine!), dar suficient de sigure ca să nu poată evada.
Televiziunile de ştiri s-au bătut pentru a obţine primele imagini în exclusivitate cu vedeta momentului stînd într-un colţ al cuştii şi puricîndu-se sîrguincios.
Evenimentul se petrecea într-un august extrem de călduros.
După obiceiul din străbuni, căţelul ţinea limba scoasă afară.
Un ONG dedicat animalelor s-a pus imediat în mişcare observînd că limba maidanezului era încărcată.
Autorităţile erau obligate să-i administreze de îndată un tratament pentru bolile de stomac.
Telespectatorii au fost informați, seară de seară, cu evoluţia cazului.
Nota comună a tuturor transmisiunilor în direct, reportajelor şi talk-show-urilor:
Cîinele e blînd şi speriat!
Un post TV a plătit bani grei pentru ca reporteriţa să aibă acces în cuşcă, să se aplece şi să-l mîngîie.
Înainte de a pleca pe teren, la nivelul conducerii postului s-a discutat mult şi în contradictoriu dacă în timp ce şedea pe vine, să i se vadă sau nu chiloţii.
A biruit pînă la urmă varianta celor care se opuneau pe motiv că telespectatoarelor mai în vîrstă, şi bune la inimă – cele interesate de caz – o astfel de secvenţă, dedicată, totuşi, bărbaţilor neînsuraţi şi celor însuraţi dar sătui pînă peste cap de chiloţii nevestei n-o să le placă.
Presiunea japonezilor era uriaşă. Obligat de Uraganul stîrnit în opinia publică, guvernul de la Tokio ameninţa cu tăierea fondurilor pentru construirea autostrăzii suspendate Sighet-Constanţa şi mai ales, cu contramandarea spectacolului de striptess cu gheişe, la care biletele se vînduseră de cîteva luni deja.
Autorităţile noastre au decis lichidarea maidanezului prin administrarea unei injecţii letale.
De îndată cei mai tari avocaţi din România şi-au anunţat apărarea maidanezului din oficiu.
O avocată faimoasă, trecută de vîrsta cînd unei femei răutăcioşii îi spun babă, deoarece de la un număr de ani încolo eşti şi tu de acord că ai îmbătrînit, puse stăpînire pe studiourile TV timp de o săptămînă, seară de seară, în scopul vădit de a demonstra nevinovăţia clientului său.
Prin ordin judecătoresc, ea a obţinut caseta camerei de supraveghere în faţa căreia a fost muşcat de bucă japonezul.
Toate declaraţiile Inspectoratului General de Poliţie vorbeau de un singur maidanez existent la faţa locului.
Caseta arăta însă o haită pe cît de jegoasă, pe atît de flămîndă.
Deşi imaginile îl arătau acţionînd cu colții pe maidanezul nostru, avocata susţinea că nu el îl muşcase pe japonez, ci un alt maidanez, dat acum dispărut, de fapt făcut dispărut de SRI.
Din interese care ne scapă – cuvînta avocata – imaginile au fost falsificate.
Presupun că Autorităţile aveau nevoie de un vinovat, fie şi pentru ca japonezii să nu-şi facă o părere proastă despre reprezentanţii ordinii publice de la noi.
Şi cum adevăratul vinovat scăpase hingherilor i s-a pus în cîrcă maidanezului nostru crima de a-şi fi înfipt colţii în pulpa japonezului.
— Priviţi-l! mai că nu strigă avocata, stăpînită de o emoţie devastatoare – are acest căţel faţă de criminal?!
Şi imediat, din Regie se trîntea în dreapta micului ecran poza maidanezului suspectat.
Întreţinut de televiziunile aflate în criză de subiecte tari, scandalul a creat o vie animaţie în opinia noastră publică.
Un sfert din această emoţie s-a transformat în revoltă faţă de Autorităţi.
Un alt sfert, în simpatie faţă de Victimă.
Jumătatea rămasă a luat forma ostilităţii faţă de japonez mai întîi şi faţă de Japonia, mai apoi.
În paralel cu veritabile pelerinaje la cuşca în care sta închis maidanezul, s-au organizat manifestaţii de protest non-stop în faţa Ambasadei Japoniei la Bucureşti.
Liderii de opinie au luat loc în studiourile TV pentru a dovedi că Japonia a atacat mişeleşte America la Pearl Harbour, că japonezii sînt un popor de fanatici (harakiri, e un exemplu!) şi că în general nu întîmplător Dumnzeu i-a pedepsit să aibă cutremure 24 din 24 de ore.
Scandalul s-a stins la fel de repede cum a început.
O membră a Fundaţiei Coada bearcă s-a apropiat de maidanez ca să-l mîngîie.
Nu ştim ce i s-a părut căţelului, dar acesta s-a repezit şi a muşcat-o de mînă.
Un astfel de gest, confirma teza animalului rău, agresiv, care trebuia lichidat.
Nici o televiziune n-a îndrăznit să difuzeze ştirea.
Pentru că intra în conflict cu varianta căţelului inocent, nici o Fundaţie de protejare a animalelor nu şi-a mai permis să scoată un cuvînt despre victima de dincolo de gratii.
Dat fiind că întreţinerea maidanezului costa, direcţiunea adăpostului a sugerat să i se dea drumul în chip discret.
Îngrijitorii au deschis uşiţa cuştii făcîndu-i semn s-o şteargă.
Cum însă locatarul refuza, unul dintre ei s-a vîrît înăuntru şi i-a ars cîteva picioare în burtă.
Schelălăind, maidanezul s-a năpustit pe uşiţa deschisă şi a dispărut.
Nimeni n-a protestat faţă de un asemenea tratament sălbatic aplicat unei biete necuvîntătoare.