1. Am primit prin TNT cartea lui Hașek, Histoire du Parti pour un Progrès modéré dans les Limites de la Loi, (Istoria Partidului pentru un Progres moderat în Limitele Legii) comandată la o editură din Franța. Primul meu gînd ivit în cale de cum am primit-o. Deși nu e Amazon, site-ul pe care am făcut comanda, decitrepro.fr, se dovedește prompt și îndeosebi de preferat fie și pentru că folosește la noi TNT, cu un poștaș amabil. Ar trebui să mai comand pe acest site, mai ales că mi-am făcut și cont pe el.
Apărută la Fayard în 2009, cartea arată bine din punct de vedere tipografic, cu un desen pe copertă voit satiric. În raita mea la cel.ro, ca să cumpăr ceva comandat deja pe internet, iau cu mine cartea, pusă pe masa de la Biblioteca Academiei. Știu că după achitarea la casă, va trebui să aștept aducerea articolelor din adîncurile unei magazii. Chiar dacă la ora asta (prînz) nu cred că-i aglomerat, socotesc, totuși, c-aș putea citi ceva din carte, atît în mașină, cît și la coadă. În mașină (nu conduc eu, am luat un taxi), nu reușesc mare lucru, ocupat cum sînt cu telefoanele despre prezent și cu tableta, tot despre prezent. Citesc însă ceva trîntit pe canapeaua din holul cel.ro, firmă lăsîndu-mi impresia, de fiecare dată cînd ajung la ea, că e în buza falimentului. Numele clienților cărora li se rezolvă comanda sînt trecute pe o tabelă electronică, varianta de azi a tablei de ieri, pe care profesorul scria cu cretă subiectele la teză. A apărut și numele meu, moment nițel stingheritor:
Nu-mi place să-mi văd numele și mutra afișate pe toți pereții.
Așezat pe una dintre cele două bănci cu tapiseria obosită de atîtea funduri, mă apuc de citit Prefața, iscălită de Michel Chasteau, traducătorul cărții. Despre viața lui Hașek am mai citit. Cum însă uit repede și definitiv, cele citite acum mi se par nou-nouțe și astfel, așteptînd să fiu strigat, mă amuz la biografia lui Jaroslav Hașek, desprinsă parcă din proza sa satirică. Totul e aiuritor în această viață, de la înscrierea în Armata Roșie pînă la aducerea în Cehia, la întoarcere, a unei noi neveste, deși era căsătorit și mai avea pe deasupra și un copil.
2. Trecerea de la un partid la altul a fost totdeauna pentru presă subiect de atac, mergînd de la ironii mai mult sau mai puțin deștepte pînă la pamflete mai mult sau mai puțin realizate. În anii interbelici, saltul de la un partid la altul a primit porecla de aviatorism. Postdecembrismul a născocit porecla de traseism. Eu i-aș spune hop-on, hop-off, după formula de la City Sightseeing. Contracost, pasagerul poate coborî într-o stație pentru a lua orice alt autobuz, tot din stația respectivă, pînă la finele programului.Traseismul a fost descusut de presa postdecembristă în toate aspectele sale. Principalul motiv al traseismului stă în avantajele mai mari oferite unui membru al unui partid de un alt partid dacă trece în rîndurile sale. De obicei, traseistul, după ofertă, merge la șefii partidului său și se interesează dacă partidul în care se află i-ar putea asigura avantajele promise de partidul adversar. Dacă e refuzat, traseistul sare în partidul ofertant. Cînd vine vorba de un traseist, presa pune accent pe numărul de partide prin care a trecut respectivul și pe răsplata trecerii de la o formațiune la alta.
Nici unul dintre traseiștii postdecembriști și nici unul dintre aviatorii interbelici n-au atins performanțele celor trei lideri ai Partidului pentru un Progres Moderat în Limitele Legii, fondat de Hașek în 1911 și descris într-o carte satirică tradusă în franceză sub titlul Histoire du Parti pour un Progrès modéré dans les Limites de la Loi. Oricît ar părea de ciudat, cele scrise de Hașek în carte nu sînt născociri. Partidul a existat, a participat la alegerile din 1911 din Cehia aflată în Imperiul Austro-Ungar. Au existat și toate trăsnăile relatate în carte cum ar fi, de exemplu, punctul trei din Programul partidului, explicat de Hașek într-un Drept la replică reclamat publicației Tendance care apărea la Plzen:
„Reabilitarea animalelor (acest paragraf vizează în chip particular cîinii polițiști; el cere ca orice cîine polițist să poată urca în grad după aptitudinile sale și ca o pensie să fie vărsată prorata văduvei sale și copiilor rămași orfani. Același lucru pentru caii călăriți de polițiști; orice ultraj la adresa unuia din aceste animale va fi pedepsit ca un ultraj la adresa unui oficial)”
Hașek și un alt membru al conducerii au adus în partid pe Frantișek Wagner, membru al corpului de balet al Teatrului național și regal din Praga. Abia adus în partid, chiar în seara primirii, Frantișek Wagner a încălcat grav statutul partidului scobindu-se în nas în timp ce vorbea președintele partidului – Hașek, adică. Imediat Comisia de disciplină a partidului s-a autosesizat și într-o ședință extraordinară decis ca Wagner să plece într-o călătorie prin Imperiul Austro-Ungar timp de patru luni pentru a face cunoscut peste tot Programul Partidului. În această călătorie sancțiune, vinovatul va fi însoțit de Hașek.
3. La BAR fiind, citesc din cînd în cînd cîte un capitol din romanul lui Hașek despre Partidul pentru un Progres Moderat în Limitele Legii. Nu mă dă pe spate (deocamdată) în materie de umor. Rețin, ca amuzantă și ca folositoare pentru un eventual text publicabil o definiție șvejkiană a formațiunii:
„Partidul pentru un Progres Moderat în Limitele Legii, al cărui nume singur constituia esențialul Programului, program care reunea într-o puternică sinteză ideologică termenii «moderat» și «progres», «limite» și «lege» (…)”.
4. Nu fără plăcută surprindere descopăr în Istoria Partidului pentru un Progres Moderat în Limitele Legii, a lui Jaroslav Hasek, că în 1912, cînd a terminat el de scris cartea, în Cehia se cultivau ceea ce eu am numit în notele mele de călătorie peste hotare Bolovanii rentabili.
Trei dintre liderii Partidului, în frunte, evident, cu Hasek, se autosancționează să facă o excursie prin Imperiu austro-ungar pe banii formațiunii.
Ei ajung astfel în satul Marusice aflat la 30 de kilometri de Znojmo, în Moravia.
Numărînd 400 de locuitori, Marusice „n-are nici o relație cu comunele din jur”.
Potrivit prozei, e o localitate ruptă de lume:
„Nici un drum, nici imperial, nici național, nici departamental nu trece prin Marusice.”
Asta nu-i descurajează pe cei din sat să ducă o politică de atragere a turiștilor:
„Și cu toate acestea, satul se mîndrește cu o secție locală a Clubului turistic ceh, cu o asociație de înfrumusețare a patrimoniului și o societate pentru promovarea turismului etern.”
Ajunși la Marusice, cei trei sînt luați în primire de vicar și institutor (cei care se zbat „pentru a face din Marusice un loc unde se vor revărsa hoarde de turiști din lumea întreagă”) și duși cu căruța pe o colină:
„Aici – notează Hașek – ghizii noștri ne duseră către un bolovan acoperit cu argilă roșie. Institutorul se descoperi, vicarul se descoperi, băiatul de la grajduri se descoperi, și noi, de asemenea, ne descoperirăm.
– Aici, domnilor, pe acest bolovan s-au așezat sfîntul Chiril și Sfîntul Metodiu.
– Iertați-mă, intervenii eu, umil, pe ce parte s-a așezat sfîntul Chiril. Pe stînga sau pe dreapta? Și sfîntul Metodiu? Pe stînga sau pe dreapta?
– După cercetările noastre istorice – răspunse institutorul, doar Sfîntul Chiril s-a așezat, în timp ce sfîntul Metodiu s-a ținut în picioare pe un alt bolovan.Ăsta!
Bolovanul era pictat în blue!”
Și cînd te gîndești că pe tema asta eu am scris mult mai amuzant