Raid la anticariatul Brătianu, vizavi de Dallas. Raid e nimerit spus. Urmează să stau doar un sfert, hai, cel mult o jumătate de oră; treburi mai puţin importante mă obligă să plec plec!
N-am mai dat pe aici de vreo lună şi jumătate. La Sectorul Cărţi vechi (de Istorie, de Literatură) au intrat între timp multe cărţi.
Mă opresc, mai întîi, la Unirea Românilor – 1599-1859-1918. Înfăţişare înşelătoare. Juri c-a fost tipărită prin anii ’60: după copertă, după generozitatea tipografică mai ales. Titlul te trage de mînecă. Era greu, imposibil, chiar ca în anii ’60 o carte să iasă în librării cu un asemenea titlu contrarevoluţionar: Unirea Românilor. Ar fi trecut drept o aluzie făţişă, mai mult decît periculoasă, la chestiunea Basarabiei.
Într-adevăr, cartea n-a apărut în anii ’60. A apărut în 1938. Ca moment editorial, nu diferă prea mult de unul din anii ’60. Potrivit paginii de gardă, cartea: „se publică de primăria Municipiului Bucureşti la cea de a patra «Luna Bucureştilor» sub înaltul patronaj al Majestăţii Sale Regelui Carol II. Primar General fiind Iulian M. Peter, Bucureşti, 9 mai 1938“.
Luna Bucureştilor era o iniţiativă a lui Carol al II-lea, concretizată la puţin timp după Lovitura de stat din iunie 1930. Un soi de Cîntare a României cu sceptru Regal.
În mai 1938, cînd se petrece acţiunea tipografică, Luna cărţii primește o semnificație aparte. E prima Lună a cărții sub dictatura Regală. Imnurile înălţate Majestăţii Sale sînt mai ardente ca niciodată.
Caracteristica sindrofiilor carliste o dă, totuşi, profesionalismul acţiunilor. Chiar dacă omagial, acest album rezistă trecerii timpului. Făcută de Aurelian Sacerdoțeanu şi Emil Vîrtosu (text şi imagini), ca un număr special al Arhivelor Bucureştiului, cartea curprinde două mari părţi: un text dedicat celor trei Uniri, de nuanţă popularizatoare, un grupaj iconografic.
Grupajul e o bijuterie. Se referă la: „Mihai Viteazul, domnul Ţării Româneşti, 1593-1601. Portrete, medalii, scene, hărţi şi planuri de bătălie“; „Cuza-Vodă, domnul Principatelor Unite, 1859-1866, Portrete şi documente contemporane“; „Marea Unire, 1918, înfăptuită în domnia glorioasă a Regelui Ferdinand I, Documente iconografice“.
Calitatea excepţională a hîrtiei dă reproducerilor o claritate şi frumuseţe excepţionale.
Capitolul hotărîtor e cel dedicat lui Mihai Viteazul. Chiar din debut, autorii ţin să precizeze:
„Lucrarea de faţă s-a străduit să adune şi să grupeze pentru întîia oară tot materialul cunoscut despre Mihai Viteazul, dar, pe cît cu putinţă, să aducă şi material inedit. Nu ne îndoim, însă, că încetul cu încetul vor ieşi la iveală şi alte lucruri noi despre Mihai Viteazul.
N-am făcut nici un fel de selecţie privitoare la veridicul unui portret sau al unei scene de bătălie, ci am reprodus chiar şi portretele cari au circulat subt alt nume.
Toate reproducerile sînt complete şi direct după original, afară de cazul cînd acesta nu se afla în ţară sau ne era inaccesibil.
Portretele şi scenele executate în ţară sau de artişti români, după 1846, nu au fost reproduse, deoarece pornesc de la modelele străine reunite aici.Variantele au fost în general folosite, pentru amănunte, diferenţieri şi valoare de circulaţie.
Nu ne-a fost cu putinţă să primim copii fotografice după cele două portrete ale lui Mihai Viteazul, încă inedite, ce ilustrează poema lui Palamed, de la Londra. Le vom da altădată, separat.“
Textul dovedeşte – dacă mai era nevoie – seriozitatea întreprinderii.
Răsfoiesc partea iconografică. Fotografii interesante, ce-ar putea fi reproduse. Portretele Elenei Doamna (trei, dintre care unul oficial), Programul Primirii în Bucureşti a lui Cuza, Intrarea lui Ferdinand și a Reginei Maria în Bucureşti (18 decembrie 1918), Defilarea Armatei Române la Chişinău (martie 1920).