Fapt
Poliția a prins în flagrant delict o bandă de falsificatori de bilete de tren dus-întors.
Reguli bisericești
Dat fiind că biserica strămoșească trebuie să se racordeze la normele europene, Patriarhia Română a elaborat un ghid de reguli de igienă pentru biserici, mînăstiri, schituri și pustnici pe cont propriu.
Un capitol însemnat reglementează relația cu icoanele.
Se recomandă să se mimeze sărutul chipului din icoane, cu excepția celui al lui Iisus și al mamei sale, Fecioara Maria. Autoritățile bisericești și mănăstirești sînt totuși obligate să trateze împotriva microbilor icoanele cu Mîntuitorul și Fecioara Maria, prin aplicarea unui dezinfectant pus în vînzare exclusiv în rețeaua de magazine a Patriarhiei.
Un alt capitol vizează comportamentul alimentar. Cele mai drastice norme se referă la ouă roșii, cozonac și colivă.
Ouăle roșii trebuie să fie verificate în prealabil la prospețime.
Cozonacul – la calitatea drojdiei, iar coliva – la zahărul din conținut, care trebuie neapărat să fie natural.
Sînt impuse reguli stricte și la borșul călugăresc.
Vinul de împărtășanie face obiectul a cinci pagini, cu scheme și imagini didactice, în ghidul tipărit și dat contra cost prin rețeaua de tutungerii a Patriarhiei, dar și în varianta sa Online, care poate fi accesată doar după ce iei cunoștință, grație unei reclame mișcătoare, de avantajele înmormîntării într-un cimitir privat de lux, deschis în marginea Bucureștiului.
Printre altele sînt reglementate: concentrația de alcool și Duh Sfînt dintr-un pahar plin ochi, soiurile de struguri din care se poate face vinul de împărtășanie și nivelul pînă la care se poate merge cu îndoirea cu apă.
Povestire duioasă
Elvira Dobrescu, studentă în anul întîi la Industria Extractivă, a fost prinsă de un agent al Comitetului de cămin, pe la 4 dimineața, în camera unui rezident cubanez despre care se spune c-ar fi nepotul din flori al lui Fidel Castro.
Elvira Dobrescu a terminat liceul la Seral, lucrînd ca pedichiuristă la Cooperativa Deservirea. Căsătorită, are un copil de care
se-ngrijește soacră-sa, fostă activistă UFDR, actualmente pensionară.
În fața rectorului, ea neagă din răsputeri că „s-ar fi întîmplat ceva“ între ea și cubanez. Cubanezul, bărbat din Caraibe, nu-și dezminte cavalerismul: recunoaște totul.
La cererea rectorului, Elvira depune la secretariat o declarație scrisă. Cică, în seara precedentă, i-ar fi dat ceasul ei cubanezului, pentru că acesta voia să meargă în oraș pe la ora șase, și al lui se stricase. Către dimineață, roasă de îngrijorare (ceasul ei, cumpărat mai demult, avea probleme), s-a ridicat din pat și, fără să pună ceva pe ea, a dat fuga în camera cubanezului, să-l trezească dacă s-ar fi întîmplat să nu-i fi mers ceasul. În plus, toată noaptea nu închisese ochii din cauza gălăgiei de pe coridor și voia să-l întrebe ce-a fost.
A doua zi, pusă în fața unor probe evidente, Elvira Dobrescu retractează prima declarație.
Da, într-adevăr, era în pat cu studentul cubanez, dar avea chiloții pe ea. Nu și i-a scos, deoarece nu voia ca străinul să creadă cine știe ce.
A treia zi, Elvira retractează și a doua declarație.
Da, într-adevăr, între ea și cubanez „s-a întîmplat ceva“, dar tovarășul rector trebuie să înțeleagă că e vorba de soarta unui copil, căci Partidul spune că trebuie să avem grijă de copii, să întărim familia, nu
s-o destrămăm, cum încearcă unii oameni pe care îi știe ea, dar nu vrea să-i spună, că așa e ea, bună la inimă cum e, și nu-i bagă la apă mai degrabă.
Unchiul din America
Vasilica Bobeică din Crăciunenii de Mijloc a scris la o emisiune TV de mare succes să-i găsească și să-i aducă unchiul din America, despre care ea crede că-i milionar și pe care speră să-l moștenească.
Vasilica n-are nici un unchi în America.
N-are nici un unchi, de altfel.
S-a gîndit însă că n-ar strica să încerce.
În căutarea berii
Pe platforma din spate a autobuzului, cinci bărbați se întreabă pesimiști dacă vor găsi bere.
Unul, ceva mai optimist, declară că, la Simplon, sută la sută e bere.
— Dar dacă nu se dă pentru acasă? – se întreabă ceilalți, într-un început de spaimă.
— Asta se rezolvă! – punctează unul dintre optimiști. Îl știu eu pe responsabil, important e să aibă bere.
Cei cinci, în cămăși înflorate, deschise pînă la buric, țin în mîini sacoșe încărcate cu sticle goale de bere. Aerul lor hotărît, părul întrevăzut prin deschizătura cămășii, mușchii tari ai brațelor spun totul despre chiolhanul prevăzut pentru după-amiază.
Dacă vor găsi bere, desigur.
Ceea ce, judecînd după hotărîrea lor, se va împlini în cele din urmă.
Și dacă va trebui pentru asta să meargă pînă la capătul Pămîntului.
Pe platforma din față, cîțiva copii – băieți și fete de diferite vîrste – aruncă priviri îngrijorate pe fereastra autobuzului. Au plecat și ei după bere, trimiși de părinți. Li se pare că mașina merge prea încet. Pînă vor ajunge ei, se va termina berea. Strîmbat de durere, un mucos îndreaptă mereu, sîcîit, sacoșa plină de sticle, care-i taie umărul.
N-apucă autobuzul să oprească în stația terminus, că puștii se și năpustesc afară. Bărbații coboară demni, pe măsura vîrstei lor, nu fără o anume nerăbdare însă.
La primul popas, nenorocire!
O coadă uriașă vibrează nervos la ghișeul închis, pe care scrie:
Azi n-avem bere!
Lumea așteaptă însă, convinsă că anunțul minte cu nerușinare. Bărbații o iau iute la picior. De altfel, nici nu și-au făcut iluzii că vor găsi bere. Puștii, zdrăngănind sticlele, după ei! Cel mai mic, sub povara sacoșei, își dă și el silința să meargă repede. De o parte și de alta a trotuarului, zeci și zeci de inși cu sacoșe se îndreaptă și ei către un loc încă neștiut.
— Unde ați găsit bere?!
— La Delta se dă cîtă vrei!
Brusc șuvoiul se îndreaptă spre magazinul pescăresc Delta. Puștii, aproape alergînd. Bărbații, cu pas mașinal, dar sigur, hotărîți să găsească bere cu orice preț.
Un aer pustiu domnește la Delta. E clar că nu e bere! Pește se mai găsește, bere, nici vorbă. Pe ușile tuturor restaurantelor de pe Bulevard atîrnă anunțul apocaliptic: N-avem bere. La Simplon, la Central, vînzători calmi, cu aerul unor supraviețuitori dintr-un cataclism nuclear, privesc din spatele tejghelelor, gîndindu-se cu groază la ce dezastru s-ar fi întîmplat dacă ar fi avut bere.
Și se simt fericiți că la ei nu s-a vîrît bere!
Emisiune de mare succes
Întreaga țară stă cu răsuflarea tăiată.
Bărbații au uitat să mai ducă la gură stacana cu bere.
Femeile își fac cruci grăbite.
De la Dunăre la Tisa și de la Moravița la Prut, toată lumea urmărește un nou episod din serialul:
Fantoma de la Medgidia lovește din nou.
Cel mai popular post TV din România – mult îndrăgit și pentru că transmite dintr-o debara pitită într-un bloc din Drumul Taberei, cu un moderator care se scobește în nas, sughiță, înghite vocalele și-și suflă mucii în palmă, într-un cuvînt, se poartă exact ca telespectatorii săi – găzduiește în studio, de o săptămînă și ceva, o fetișcană căreia specialiștii i-ar pune imediat diagnosticul:
Schizofrenie.
La acest post nu se uită însă specialiștii.
Drept urmare, cei care se uită o cred pe fetișcană cînd spune, printre sughițuri de plîns, că mătușa sa, Varvara, n-o lasă în pace de cînd a murit. Vine în fiecare noapte și-i șoptește la ureche să-i dea banii. E vorba de niște bani împrumutați de mătușă nepoatei pentru
a-și lua un aragaz cu trei ochiuri. Nepoata i-a dat înapoi, după ce mătușa a murit. Mai precis, i-a pus la poștă, cu aviz de primire, pe adresa mătușii din Lumea de Dincolo. Cu toate acestea, mătușa năvălește noaptea în casa ei în chip de fantomă fără trup și o bate la cap să-i restituie banii împrumutați.
Acum, la două noaptea, pe micul ecran s-a ivit semnalul Senzațional! urmat de anunțul:
Peste cîteva minute, va intra prin telefon Fantoma!
Asta explică încordarea căzută asupra întregii țări.
Milioane de telespectatori așteaptă cu sufletul la gură Dreptul la replică al Fantomei.
Un grup de femei mai în vîrstă reclamaseră postul la CNA pentru încălcarea regulilor vizînd prezentarea ambelor puncte de vedere. Timp de o săptămînă, Fantoma mătușii Varvara fusese făcută escroacă, fără a putea să se apere.
Dînd curs somației venite de la CNA, postul a anunțat că în noaptea asta Fantoma va avea drept la replică.
Pe la 3 noaptea, pe micul ecran înflorește anunțul:
La telefon, Fantoma!
Nepoata din studio s-a îngălbenit de spaimă. Nu că s-ar teme de fantome, ci pentru că mătușa s-ar putea înfuria și ar da buzna în studio, s-o apuce de păr.
— Postul TV Popular?! – se interesează o voce fonfăită. Aici Centrala Lumii de Apoi. Aveți legătura!
Se aude mai întîi un țiuit asurzitor. Telespectatorii își duc mîinile la urechi. Și le dau jos imediat, pentru că, acum, la telefon e Fantoma mătușii Varvara.
Contrar așteptărilor, vocea Fantomei debordează de energie:
— Alo! Postul TV Popular?!
— Da! TV Popular, răspunde moderatorul emisiunii, nițel speriat.
După care, revenindu-și, se interesează publicitar:
— Prindeți postul nostru acolo, pe Lumea Ailaltă?!
— Îl prindem, dar acum ni s-a tăiat cablul. S-a întîrziat cu plata facturii. Domnul Ismailescu?!
— Da! Ismailescu – răspunde moderatorul, bucuros că e știut nu numai de cei de pe Lumea Asta.
— Noi, cei de aici, vă urmărim și vă iubim. Vă mulțumim că existați și vă așteptăm să veniți și pe la noi. Curva aia e în studio?!
Curva e nepoata.
La auzul acestor cuvinte, nepoata s-a înroșit toată, ca o sfeclă. Moderatorul dă să spună ceva despre nevoia de a se folosi un limbaj civilizat. Fantoma i-o taie scurt:
— Curva aia nu mi-a dat nici acum banii. De asta am ajuns pe Lumea Ailaltă fără un chior. Și aici, dacă n-ai bani, ești un om mort.
Auzi, fă! – se apucă să turuie Fantoma –, mai ții minte cînd te-am prins făcînd sex oral cu vecinul de la patru, om însurat, cu copii la facultate?!
După o clipă de zăpăceală, provocată de atacul neașteptat al celeilalte, nepoata își revine. Își pune mîinile în șold și-i dă drumul unui lung șir de înjurături.
Telespectatorii se strică de rîs. Rîde și moderatorul.
Dîndu-și însă seama că trebuie să rămînă echidistant, își sugrumă rîsul, astupîndu-și gura cu palma.
Nepoata neagă cu înverșunare acuzația.
Fantoma tace.
Telespectatorii care țin cu nepoata zbiară de bucurie. Ceilalți, fani ai Mătușii, au amuțit.
— Alo! – face moderatorul –, ne auziți?!
Fantoma tace mai departe.
— Din păcate – zice moderatorul –, s-a întrerupt legătura.
Pe micul ecran apare anunțul:
La telefon, nevasta vecinului.
— Nenorocito! De aia s-a îmbolnăvit bărbatu-meu de gripă. L-ai contaminat cu gura!
Pe fir se vîră o voce groasă, serioasă, de bărbat:
— Sînt doctorul Popică, șeful Secției Epidemiologie de la Spitalul Fundeni.
După ce-l salută pe moderator, îi pupă mîna nepoatei, îi laudă pe cei de la camere și înalță un elogiu distinșilor telespectatori, doctorul Popică ține să precizeze că gripa nu se transmite prin sex oral.
Prin sărutul clasic, da.
Prin cel franțuzesc, nu.
Moderatorul face ochii mari.
A aflat ceva interesant.
Nepoata freamătă de satisfacție:
— Ce v-am zis, domnule moderator?! Nu e numai escroacă. E și mincinoasă!
Nevasta vecinului crede că-i vorba de ea.
— Fă, nespălato, mă faci pe mine mincinoasă?!
Se aude o luptă înăbușită. Vecinul de la patru i-a smuls nevestei telefonul.
— Auzi, Lilico! – îi zice el nepoatei –, n-o lua în seamă, e nebună.
Se aude din nou zgomot de luptă surdă. După care nu se mai aude nimic.
S-a rupt, probabil, șnurul aparatului.
Moderatorul se întoarce spre nepoată.
Privirile sale strălucitoare spun limpede că e satisfăcut de felul în care merge emisiunea.
Fără a mai aștepta să i se spună, nepoata începe să relateze cum a fost chestia cu vecinul.
Telespectatorii bărbați sînt în al nouălea cer.
S-au pricopsit cu o istorioară porno pe gratis.
Nevestele își trimit copiii la culcare, deși aceștia, prinzîndu-se despre ce-i vorba, refuză îndîrjiți.
În acel moment, pe micul ecran se face întuneric.
Asta deoarece s-a făcut întuneric și în studio.
Compania de electricitate, exasperată că Postul n-a achitat de un an factura, a tăiat curentul.
Întreaga țară e convinsă însă că e mîna Fantomei!