La Muzeul Războiului Civil din Seul, un trecut nu prea depărtat, cel intrat în Istorie sub numele de Războiul civil din Coreea, e supus unei exploatări sîngeroase. Prăvălia din holul mare îţi oferă suveniruri din belşug: Brichete, gen revolvere Magnum.
Prin anii ’50, cînd s-a petrecut războiul coreean, cu ele făceau pac, pac luptătorii. Acum fac pac, pac cu ele fumătorii. Cu singura deosebire că acum, apăsînd pe trăgaci, nu mai ţîşneşte glonţul anticomunist, ci o biată flăcăruie.
Războiul civil poate fi cumpărat şi sub alte numeroase forme:
Caschete, grenade-brichetă, linguriţe de ceai, furculiţe, farfurii de ciorbă, cratiţe pentru fripturi înăbuşite.
Babacii comunismului real – Marx, Engels, Lenin – au făcut caz de exploatarea clasei muncitoare. Sub drapelul învăţăturii marxist-leniniste, timp de decenii, milioane de propagandişti au vărsat rîuri de lacrimi pe umărul bietului proletariat. Cîte lucruri nu s-au spus despre acest personaj al lumii moderne, muncitorul, imaginat de intelectualii de Stînga ca o lămîie stoarsă zi de zi şi ceas de ceas, fără să se ţină cont că din ea n-a mai rămas nici măcar coaja! Foarte bine că intelectualii de Stînga, a căror inimă pulsează nu sînge, ci lacrimi duioase, nu-şi găsesc somnul la gîndul că semenul lor, Muncitorul, e supus exploatării!
Cu o singură condiţie.
Dacă tot sînt ei atît de simţitori la exploatare, cum de nu le-a trecut prin cap să-şi ridice glasul de aramă şi împotriva unei exploatări la fel de crunte, dacă nu chiar mai cruntă decît exploatarea omului de către om:
Exploatarea Trecutului de către Om?