Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 188, anul II, sâmbătă, 6 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Viata politică din ultimul timp e tulburată, printre altele, de ceea ce am putea numi, făcînd apel la un clişeu gazetăresc, cazul Doina Cornea. Cum se întîmplă fatal în România de azi, cazul a luat amploare de la o zi la alta. Și cum se întîmplă fatal în România de azi, vîlvătăile iscate în jurul lui i-au estompat, încetul cu încetul, contururile. Un fapt nu poate fi însă radiografiat profund decît plecînd de la realitatea lui. Altfel, sîntem nevoiți să plutim în sfera lirismului fără acoperire sau a abstracţiunilor fără legătură cu viața. Iată de ce analiza cazului Doina Cornea trebuie să pornească de la ceea ce s-a întîmplat în realitate. Cu puţin timp în urmă, dna Doina Cornea, una din figurile emblematice ale luptei împotriva dictaturii, a primit o citaţie pentru a se prezenta la Procuratura municipiului București ca învinuită pentru răsturnarea structurilor legale ale puterii de stat. La o primă vedere, faptul pare înfricoșător. În conştiinta noastră, de oameni trăiți sub dictatură, o astfel de chemare e menită să ne răscolească. Pe vremea lui Ceauşescu, convocarea la Procuratură, și încă pentru o acuzație cum ar fi subminarea puterii de stat, însemna sfîrşitul. Subiectul unei asemenea chemări era deja condamnat, potrivit Codului Penal în vigoare şi azi, la moarte sau la închisoare pe viață. Din acest punct de vedere, tulburarea stîrnită în opinia publică e perfect explicabilă. Fiecare dintre noi a
văzut-o pe dna Doina Cornea mai întîi în fața procurorului nemilos, adusă între baionete, și, mai apoi, dincolo de gratii.
Judecat în contextul statului de drept, pe cale de a se instaura în România, faptul nu mi se pare atît de groaznic. Aşa cum, în cîteva rînduri, a declarat dl procuror Adrian Horia Miclescu, împotriva doamnei Doina Cornea există o plîngere penală. În astfel de cazuri, Procuratura întreprinde o cercetare, pentru a vedea dacă plîngerea e sau nu întemeiată. Dacă se constată întemeierea, Procuratura face dosar penal şi-l trimite pe învinuit în judecată. Dacă nu, cazul se clasează. Potrivit legii, această verificare e absolut obligatorie. Procuratura nu poate respinge din start plîngerea penală, spunînd că e o prostie. Plîngerea trebuie luată automat în considerare şi supusă verificării. În contextul acestei verificări, chemarea învinuitului pentru a furniza date despre acuzaţie e absolut necesară. Faptul nu înseamna că Procuratura o consideră pe dna Doina Cornea vinovată. Pentru a se pronunţa, Procuratura trebuie neapărat să urmeze o anumită procedură. Din acest punct de vedere, toate intervențiile patetice pe tema cazului sînt nelalocul lor. Gestul Procuraturii a fost comentat în fel şi chip. La adresa instituţiei s-au formulat acuzații dintre cele mai grave. În realitate, Procuratura nu merită acest val de acuzații. Să nu uităm că Procuratura nu s-a sesizat din oficiu. Ea n-a făcut altceva decît să dea curs unei proceduri la care o obliga legea. Dacă există vreo aberație în acest caz, ea trebuie căutată nu în acţiunea Procuraturii, ci în acțiunea celui care a avut ideea unei plîngeri penale împotriva dnei Doina Cornea pentru subminarea puterii de stat. Aici stă absurditatea. Aici stă tembelismul.
În comentarea cazului, numeroşi jurnalişti şi oameni politici au susținut că această chemare a dnei Doina Cornea în faţa Procuraturii e o dovadă că în România nu există stat de drept. Că în România este dictatură. După opinia mea, convocarea dnei Doina Cornea demonstrează o realitate inversă. Şi anume că în România există stat de drept. Că în România e democraţie. Lucrurile sînt simple. Dna Doina Cornea e o figură de prim rang a opoziției din România. Convocarea sa la Procuratură riscă să fie interpretată politic. Pe vremea lui Ceauşescu, adică a dictaturii, această convocare n-ar fi avut loc. S-ar fi dat imediat dispoziţie, de la cel mai înalt nivel, să nu se întreprindă nimic S-ar fi considerat că gestul riscă să aibă ecouri negative pe plan internaţional. Într-un stat de drept, Procuratura e independentă din punct de vedere politic. Ea nu trebuie să țină cont de oportunitatea politică a uneia sau alteia din acţiunile sale. Ea trebuie să țină cont numai şi numai de lege. Or, în cazul dnei Doina Cornea, legea cere convocarea la Procuratură. Dna Doina Cornea a fost o luptătoare înverşunată împotriva dictaturii, pentru instaurarea statului de drept. Convocarea la Procuratură e o dovadă că acest stat de drept există. Iată de ce, domnia să trebuie să fie fericită. Idealurile sale s-au împlinit.
