Pe strada care dă în Marele Bulevard trec în sus și-n jos studenții de la ASE, în deplasarea de la o clădire la alta.
Flăcăul de la Consulat a ieșit din ghereta plantată lîngă Gardul Grădiniței pentru a urmări manevrele stîngace ale unei șoferițe care vrea să iasă cu spatele din Parcare.
Pe fața lui strălucește zîmbetul de dispreț al masculului față de șoferițe, deși între noi fie vorba, el n-are carnet de șofer.
În ușa buticului amenajat într-unul din acareturile gospodăriei sale a ieșit proprietarul, care e zis și vînzător, pentru a răspunde cerințelor exprimate de pisicile de pe stradă, strînse aici pentru haleală și exprimîndu-și trăirile prin dat din coadă.
Lucrătorii de la firma de publicitate stau ciorchine pe la geamuri, ca să aibă semnal la telefonul mobil.
Dintr-un jeep imaginat să dea peste tine, o mamițică fîșneață, gen, bună bucățică, își coboară fetița ca s-o ducă la grădinița de lux. Fetița se șterge la ochi cu dosul palmei, semn fără echivoc c-a terminat de smiorcăit.
Cățelușa Nela, pe care n-au luat-o încă hingherii, s-a instalat pe locu-i preferat:
Cu o labă pe bara de fier a portiței.
Stă acolo nemișcată, clipind însă din cînd în cînd, pentru a da semn că e vie.
Nu mîrîie, nu scheaună, nu latră, nu sare în sus într-un hămăit scrijelat de furie neputincioasă.
Stă acolo de dimineața pînă seara, lăsînd să-i treacă prin priviri o lume.
O clipă te bate gîndul că-și scrie Memoriile. Și-a găsit deja titlul: Strada care trece prin fața mea.
Și te gîndești să-i dai ceva de haleală, mituindu-o ca să scrie bine despre tine!
*
Din familia pisicească, deja destrămată (mă-sa e din nou borțoasă), au mai rămas doar trei pisoi.
Ceilalți, doi la număr, au dispărut, eliminați din Natură de selecția naturală.
Peste cel negru și cu botul alb, astfel născut încît să stîrnească automat duioșia cucoanelor și cuconițelor fără grija zilei de mîine, dau într-o noapte, venind de la o trăncăneală tv obositoare și inutilă. Îl găsesc lungit pe treapta scării care dă în blocul meu.
Cînd sînt pe cale să pășesc peste el, se ridică și pleacă.
Nu țîșnește însă speriat în boscheți, pentru ca de acolo să mă urmărească prudent. O face ca și cum ar vrea să-mi arate că a plecat c-a vrut el, plictisit să stea acolo, lungit pe prag.
La Pis-Pis-ul meu răspunde oprindu-se scurt și întorcînd capul.
Doar atît.
După care pleacă mai departe.
*
Din cînd în cînd, încercați de o vitejie care-i apucă dintr-o dată și fără motiv, cei doi căței (unul viitor cîine lup) se apucă să latre la motanul din mijlocul ogrăzii. Acesta stă ghemuit. Postura unuia care și-a terminat treburile și acum se relaxează. Cine știe ce-i trece prin cap. Uneori, cei doi, tot din motive care-mi scapă, se apropie de motan. Acesta nu le dă nici o atenție. Nici măcar nu ridică privirile spre ei. Prestație de persoană matură, serioasă, care nu ia în seamă tembelismul unor năpîrstoci. La un moment dat, motanul se ridică, se arcuiește de parcă s-ar întinde a căscat și se mută mai încolo. Fără nici o legătură cu inițiativa celor doi nerozi.
*
Le-am luat celor doi cățeluși, de la Focșani, o cușcă suficient de mare pentru ca unul dintre ei, ajuns dulău, să încapă în cuprinsul ei.
Am pus-o lîngă bazinul cu apă, într-un soi de intrînd. La iarnă, dacă va viscoli, să fie un pic la adăpost.
Am pus-o degeaba.
Cei doi nu intră nici morți.
Cățelul care va deveni lup, mai tăntălău decît celălalt, maidanez, se zbate ca și cum ai da să-l arunci în soba încinsă cînd vrei să-l faci să intre înăutrnu. S-au învățat să stea în culcușul pe care-l face intrîndul. Le blochez intrarea punînd cușca de-a curmezișul. Cei doi dau s-o ocolească. Mor să ajungă la culcușul amărît cu ciment pe jos.
Cușca e un soi de vilă pentru căței.
Pe podea am pus țoale calde.
Prin ferestruică pătrunde înăuntru aer proaspăt.
Comportament de plebei!
Preferă traiului mai bun, de lux, viața amărîtă din culcușul de ciment. Nu mă las, încerc să-i vîr înăuntru cu forța. După un timp de chelălăială, exprimînd refuzul, maidanezul își acceptă soarta. Intră în cușcă și se așează comod în așternuturile de țoale. Cățelul de rasă rămîne pe dinafară, mai descumpănit ca înainte. Se vede diferența dintre maidanez și cîinele de rasă!