„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Cum profețeam în 1993 ivirea Uniunii Sovietice de azi, Federația Rusă a lui Putin

Federația Rusă de azi nu e Uniunea Sovietică din punct de vedere teritorial. E însă, indiscutabil, o Uniune Sovietică prin ambițiile de Superputere, prin adversitate față de Occident, prin accentul pus pe Înarmare.

În urmă cu 31 de ani, mai precis într-un comentariu publicat în Evenimentul zilei din 16 septembrie 1993, sesizam eforturile de redeșteptare ale Uniunii Sovietice.


La orizont, noua Uniune Sovietică!

Potrivit Agenției Reuter, Viaceslav Kosticov, purtător de cuvînt al președintelui Boris Elțin, a pronosticat într-o declarație făcută ziarului Komsomolskaia Pravda că fostele republici sovietice s-ar putea uni, în cele din urmă, atît economic, cît și politic. Viaceslav Kosticov n-a rămas la stadiul simplei profeții. El a oferit și unele amănunte asupra contururilor geo-politice și parametrilor strategici ale formulei care se vrea în ultimă instanță, o nouă Uniune Sovietică. Păstrînd denumirea de CSI, ea ar urma să fie un fel de Commonwealth, în care rolul Angliei l-ar juca, firește, Rusia. Potrivit purtătorului de cuvînt al lui Boris Elțîn, noua Uniune Sovietică va avea mai întîi înfățișarea unei uniuni economice. Din aceasta va decurge, în mod logic și inevitabil, uniunea politică. E un imperativ, susține Viaceslav Kosticov, atît al „mersului istoriei”, cît și al „aspirațiilor reale ale milioanelor de cetățeni de rînd”. La ora actuală, pe meleagurile moscovite, naționalismul rusesc, naționalismul blajinei Măicuțe Rusii, e în floare. Sub faldurile lui se fac fel de fel de declarații inspirate și se avansează fel de fel de profeții. Lucru nu prea greu, dacă ne gîndim că Rusia e patria lui Rasputin.

E recenta declarație a purtătorului de cuvînt a lui Boris Elțîn mai mult o fantezie de artist, decît o apreciere de om politic lucid?
Firește că nu.

Numeroase evenimente din ultimul timp ne atrag atenția că noua Uniune Sovietică nu e doar nostalgia celor care se împacă cu greu la gîndul că o mare parte a lumii nu mai tresare îngrozită cînd aude de Armata Roșie. Noua Uniune Sovietică e obiectivul, mai mult sau mai puțin depărtat, al unui proces care se desfășoară cu putere la ora actuală. O dată trecută euforia independenței, fostele republici sovietice s-au trezit în fața unei realități amare. Economiile lor depind fundamental de Rusia. Drept urmare, după o perioadă de superb orgoliu național, liderii fostelor republici sovietice au luat din nou calea Moscovei. Ele au început să abandoneze, încetul cu încetul, tot mai multe componente ale suveranității lor naționale, de dragul energiei și al materiilor prime care sînt în mîinile Rusiei. Cel mai tulburător exemplu în acest sens îl constituie Ucraina. Dintre fostele componente ale URSS, țara lui Leonid Kravciuc s-a dovedit cea mai rebelă la presiunile Moscovei pentru o refacere a Uniunii Sovietice sub numele Comunitatea Statelor Independente. Dezastrul economic a obligat însă Ucraina să se încline. Recent, la Yalta, liderul ucrainean a acceptat să vîndă Moscovei partea ce revenea țării sale din flota Mării Negre. S-o vîndǎ, e un fel de a spune, pentru că, de fapt, flota va fi dată în schimbul datoriei pe care Ucraina o are față de Rusia. Fără flotă, fără armamentul nuclear, Ucraina poate vorbi de independență doar în chip metaforic. În cele din urmă, ea va trebui să intre, la rîndu-i, în Comunitatea Statelor Independente. Altfel spus, să cadă sub tutela Moscovei.

Mai devreme sau mai tîrziu, așadar, vom avea o nouă Uniune Sovietică. O Uniune Sovietică mult mai eficientă și, prin aceasta, mult mai primejdioasă decît cea făurită de Lenin și consolidată de Stalin. Din cîte se știe, Uniunea Sovietică a fost un fel de imperiu țarist de tip nou. Republicile erau ținute sub tutela Rusiei prin forța ideologiei comuniste și, mai ales, prin forța Armatei Roșii. Pe fondul marilor mutații din lume în planul economiei și al științei formula de tip leninisto-stalinist a imperiului s-a dovedit tot mai inadecvată. Politicienii ruși, dar și capii KGB-ului, și-au dat seama, privind la exemplul Americii, că mult mai eficientă ar fi dominația de tip economic. În consecință, ei au gîndit un vast proces, în cadrul căruia locul imperiului bazat pe dominația ideologică și militară să fie luat de un imperiu bazat pe dominația economică. Acest imperiu se vrea a fi noua Uniune Sovietică, botezată CSI. Supunerea față de Rusia a fostelor republici va fi mult mai tare ca înainte. Ele intraseră cu forța în URSS. Acum, ele urmează să intre de bună voie. De aici, maxima eficiență a noii Uniuni Sovietice. În paralel cu formarea blocului occidental reprezentat de Piața Comună, se formează treptat-treptat, la Răsărit, un bloc la fel de puternic. Incontestabil, acest proces convine Americii. Noua Uniune Sovietică va constitui, în plan geopolitic și economic, o extraordinară contrapondere la Europa Vestică unită. De la prăbușirea comunismului, Statele Unite ale Americii urmăresc cu îngrijorare crearea Europei unite. De cealaltă parte a Atlanticului, se ridică un redutabil concurent politic și economic. Acum, americanii pot răsufla liniștiți. Europa unită va intra în concurență cu noua Uniune Sovietică. Iar americanii, stînd departe de această confruntare, își vor putea asuma cu încîntare rolul de arbitru.