Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 201, anul II, luni, 22 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Preşedintele Ion Iliescu începe azi, la Cotroceni, seria consultărilor cu partidele politice. În cadrul acestor consultări contează întîlnirile dlui preşedinte cu partidele de opoziție. Consultarea cu partidele de opoziție nu e o noutate pentru perioada postelectorală. Cu cîteva luni în urmă, preşedintele s-a întîlnit cu FSN şi formațiunile din Convenţie pentru a discuta formula noului guvern.
De la consultările din octombrie s-a aşteptat formarea unui guvern de coaliţie alcătuit din FDSN, Convenţie şi FSN. Atunci așteptările au fost înşelate. Discuțiile au eşuat lamentabil. Nici dl Ion Iliescu, actionînd ca reprezentant al FDSN, nici Opoziția nu păreau convinși de necesitatea unui guvern de coaliţie. Dl Ion Iliescu se afla sub puterea încrederii nemărginite date de victoria în alegeri. Triumful domniei-sale se bazase pe o platformă populistă. La vremea respectivă, dl preşedinte credea în posibilitatea de aplicare a acestei platforme. În consecinţă, domnia-sa vedea într-un guvern de coaliție cu Opoziţia o logodnă pe cît de inutilă, pe atît de păguboasă. Opoziția, la rîndu-i, nu era deloc încîntată de o participare la guvernare alături de FDSN. Bazată pe o apreciere lucidă a realității, ea era convinsă că aplicarea platformei FDSN va fi catastrofală. Transpunerea în practică a discursului electoral al FDSN şi al dlui Ion Iliescu urma să adîncească dezastrul. Pe plan intern, electoratul de opoziție s-ar fi radicalizat, reuşind să adune în jurul lui pe cei nemulțumiți de consecințele aplicării unui program populist. Pe plan extern, platforma dlui Ion Iliescu ar fi adîncit suspiciunea finanţelor internaţionale și a investitorilor străini.
Vor eşua lamentabil şi discuţiile de acum? La o primă vedere, există destule argumente pentru a răspunde afirmativ. Dl Ion Iliescu e mai puternic ca niciodată. Generalul larnă s-a dovedit mult mai slab decît se aştepta. În consecință, guvernul prezidenţial condus de dl Nicolae Văcăroiu a supraviețuit. În tot acest timp, dl Ion Iliescu şi-a implantat oamenii în toate structurile de putere. Ar fi de presupus ca domnia-sa să considere o prostie să dea Opoziţiei o parte din putere. Pe plan extern, dl Ion Iliescu s-a văzut recunoscut de către Occident. Una din principalele arme ale Opoziției în faţa electoratului – nerecunoaşterea dlui Ion Iliescu de către Vest – a dispărut în chip spectaculos. Ce nevoie ar mai avea dl Ion Iliescu de un guvern de coaliţie în condițiile în care guvernul său îşi poate asuma obiectivul promis de Opoziție populaţiei: deschiderea Occidentului către țara noastră?
La o privire mai atentă, există şi argumente pentru ca întîlnirile de la Cotroceni să aibă drept rezultat formarea unui guvern de coaliţie. Programul de guvernare se anunţă drept reformist. El rămîne, incontestabil, produsul moderaților din FDSN. Chiar dacă aliaţii actuali ai FDSN nu dau semne că l-ar respinge, trecerea timpului ar putea să ducă la o decisivă schimbare a poziției acestora. Aşa cum de altfel a arătat şi dl Mişu Negriţoiu la o recentă conferinţă de presă, aplicarea Programului de guvernare e menită să sporească sacrificiile populației. Un rău neîndoielnic, dar un rău necesar. În absenţa unei continuări a reformei, dezastrul țării s-ar adînci. Rezultatul electoral al aliaţilor FDSN s-a bazat însă pe nostalgiile comuniste ale unei părţi a populației. E greu de presupus că PSM şi PRM nu vor căuta să speculeze sporirea acestor nostalgii în perioada următoare, sporire determinată de adîncirea dificultăţilor ivite din continuarea accelerată a reformei.
În consecinţă, guvernul actual va risca o situație asemănătoare celei împărtăşite de guvernul Roman. El va fi criticat atît de la dreapta, cît şi de la stînga. Un guvern de coaliție FDSN – Convenţie – FSN ar face să se evite acest lucru. Acest guvern ar uni forțele reformiste în faţa pericolului pe care îl reprezintă, pe zi ce trece, nostalgiile comuniste ivite din dificultăţile tranziției. E limpede că un eşec al reformei va însemna şi un eşec al democrației. Pericolul vizează atît Puterea, cît şi Opoziția. De această situaţie sînt – cred – conştiente atît Puterea, cît şi Opoziţia.
Şi dacă această conştiinţă îşi va spune cuvîntul, există toate şansele ca, trecînd peste adversitatea de ieri, peste orgoliile nemăsurate, consultările de la Cotroceni să aibă drept rezultat un guvern de coaliţie.
