Printre teoriile conspiraționiste în circulație planetară despre moartea lui Kennedy se numără și cea care-l implică pe Fidel Castro. În mai multe rînduri, El Comandante en Jefe a dezmințit zvonurile. Dintre aceste momente în care Fidel Castro se pronunță despre moartea lui Kennedy găsesc de cuviință să transcriu pe cel creat de Maria Shriver, marea reporteriță de la NBC, care-l întreabă pe Fidel Castro despre relația cu Kennedy și despre teza implicării Cubei în asasinat. Dialogul e cu atît mai valoros cu cît Maria Shriver e nepoata lui Kennedy. Interviul a fost luat pentru NBC în noaptea de 24 spre 25 februarie 1988 și a fost difuzat de Havana Televizion Service în 28 februarie 1988:
„[Shriver] Permiteți-mi să schimb tematica un moment. Înainte, la începutul anilor șaizeci, au existat rapoarte despre multe comploturi de asasinat împotriva dumneavoastră. Pe cine considerați responsabil pentru acestea?
[Castro] Ați pus o întrebare dificilă. Cred că Kennedy a avut consilieri răi. Cineva l-a sfătuit rău. Asta e opinia mea. Sau poate oameni care au interpretat unele remarci ale lui Kennedy. Nu știu dacă Kennedy ar fi spus odată: Trebuie să scăpăm de Castro. Poate Kennedy a spus-o din punct de vedere politic. Trebuie să scăpăm politic de Castro. Dar poate unii oameni au crezut că asta înseamnă să scapi fizic de Castro. Acestea au fost primele rapoarte pe care le-am auzit. Cu toate acestea, tentativele de asasinat au început înainte de administrația Kennedy. CIA a început războiul murdar în anii Eisenhower. Kennedy nu a început războiul murdar împotriva Cubei. Eisenhower, CIA, Pentagonul l-a început cu mult timp înainte ca Kennedy să preia funcția. Ceea ce s-a demonstrat din punct de vedere istoric este că în timpul administrației Kennedy au existat planuri de eliminare fizică a liderilor cubanezi, inclusiv pe mine. Acest lucru a fost confirmat. Ceea ce nu s-a confirmat este că ordinul l-ar fi dat Kennedy. Ceea ce nu s-a confirmat este că această intenție ar fi avut-o Kennedy. Vorbim despre interpretarea lucrurilor (?care nu sunt sigure). Vreau să vă spun…
[Shriver, întrerupînd] Ce credeți?
[Castro] Mi-e greu să cred că această responsabilitate și-ar fi asumat-o Kennedy. Nu se potrivește cu imaginea pe care o am despre el, cu caracterul său. Nu se potrivește. Cred că ar putea exista o problemă de interpretare și ar fi putut exista acțiuni întreprinse de oameni care au vrut să rezolve problema în această direcție. Oricum, trebuie să luăm în considerare următoarele, așa cum vă spuneam în această după-amiază: Kennedy a moștenit invazia Giron. Nu a fost ideea lui. Nu a organizat-o el. După Golful Porcilor a fost foarte furios. Într-un fel, se simțea umilit. Nu am fost de vină pentru asta. Ceea ce am făcut a fost să ne apărăm. Deci toată această furie ar fi putut crea o atmosferă propice unor planuri de această natură. Independent de ceea ce s-ar fi putut întîmpla, nu îmi schimbă părerea despre Kennedy. Am o părere pozitivă despre Kennedy. Era un om inteligent, cu adevărat genial. După Roosevelt, el a fost singurul președinte al Statelor Unite care a avut o politică latino-americană; Alianța pentru Progres. A fost o politică inteligentă care încerca să frîneze răspîndirea revoluției cubaneze. Trauma produsă de revoluția cubaneză, faptul că o revoluție avusese loc atît de aproape de Statele Unite, au trezit teama că ar putea exista condiții obiective pentru revoluție în America Latină. Kennedy nu a conceput o strategie represivă. În schimb, el a venit cu o strategie de reformă socială pentru a frîna revoluția din America Latină. El a vorbit despre reforma agrară, reforma fiscală, educație și programe de sănătate – multe dintre lucrurile pe care le-am făcut. El a oferit ajutor economic – 20 de miliarde de dolari. America Latină nu datora nici măcar un cent atunci. Problemele Americii Latine sînt mai mari acum. Are o populație dublă, o datorie de 400 de miliarde de dolari. Este un vulcan unde se acumulează probleme. Nu există politică pentru America Latină. Kennedy a fost ultimul președinte care a avut o politică pentru America Latină. Nu am o părere personală proastă despre Kennedy. Nu vă spun acest lucru pentru că sunteți o rudă. Dacă ați citit alte interviuri, declarațiile mele, veți vedea că am vorbit și despre Kennedy cu respect. Așa cum vă spuneam în această după-amiază, trebuie să recunosc că nu a comis cele mai grave greșeli. Asta ar fi fost trimiterea pușcașilor marini în Cuba. Adică trebuie să recunosc că a acționat calm, senin și că nu a făcut această mare greșeală. Poate că a greșit în a nu opri invazia, pentru că nu avea încă suficientă autoritate, suficientă experiență. Nu a oprit-o. Asta poate să fi fost greșeala lui, dar a evitat o greșeală mult mai mare. Ar fi putut să-i trimită pe pușcașii marini.
[Shriver] Acestea sunt teorii care există de ani de zile conform cărora știați despre comploturile de asasinat de la începutul anilor șaizeci, că l-ați tras la răspundere pe președintele Kennedy și că, la rîndul dumneavoastră, ați fost implicat în asasinarea sa. Ați avut ceva de-a face cu aceasta?
[Castro] Cred… [se răzgîndește] Nu pot răspunde la această întrebare, pentru că nu pot accepta o astfel de acuzație sau îndoială. Prin urmare, nu mă voi concentra să o neg. Ce pot să vă spun sînt următoarele. Am primit zilnic informații despre planurile CIA de a mă asasina înainte și după Kennedy. Pot chiar să vă spun următoarele: În primul rînd, a planifica o acțiune împotriva președintelui Statelor Unite ar fi fost o acțiune iresponsabilă, nebună. Ar fi de neconceput să credem că un lider responsabil, un revoluționar care își cunoaște responsabilitățile, ar veni cu o astfel de nebunie, pentru că aceasta ar fi o nebunie politică. Nu este doar o chestiune cu implicații etice, morale. E o chestiune cu implicații politice serioase. Un lider al unei țări mici care ar planifica eliminarea președintelui Statelor Unite ar acționa cu iresponsabilitate. Nu se poate spune niciodată că liderii revoluției cubaneze au acționat iresponsabil. Sunt fermi, curajoși, hotărîți, dar niciodată iresponsabili. Pot să vă spun asta. În al doilea rînd, în ziua în care Kennedy a fost asasinat, mă întîlneam cu un trimis a lui Kennedy. Era un jurnalist francez, (Jean Daniel), care a vorbit pe larg cu Kennedy. Asta s-a petrecut la cîteva luni după criza din octombrie. Kennedy încă resimțea trauma pericolului grav pe care-l experimentase în acele zile. Deci, Kennedy a vrut să ia legătura cu mine. Mi-a trimis un mesaj prin acest jurnalist. Mi-a spus că are un mesaj de la Kennedy. În aceeași seară l-am dus cu mine la Varadero, ca să putem vorbi acolo în timpul liber. Vorbeam. Îmi povestea totul despre dialogul cu Kennedy, cînd am auzit la radio vestea asasinării lui Kennedy. Ce pot să vă spun este că m-am simțit foarte rău. Moartea lui Kennedy m-a îndurerat. Vedeam în Kennedy un adversar inteligent, capabil. Am simțit un gol în ziua în care Kennedy a fost ucis. Am fost foarte îndurerat. Trebuie să vă spun cu toată sinceritatea. Mi s-a părut că a fost o moarte fără demnitate, o moarte nedreaptă. Timpul a trecut și s-au întîmplat lucruri ciudate. Asasinarea lui Oswald. Oswald în închisoare, Oswald asasinat. Am citit mai tîrziu o carte – cred că a fost a lui Sorenesen – despre moartea președintelui. A fost Sorensen, nu-i așa? Da. O carte lungă. Am citit o mie de pagini, pentru că am vrut o explicație. Acum, cînd a apărut numele lui Oswald, cineva a raportat că un individ cu același nume a încercat să viziteze Cuba și a cerut o viză la Ambasada Mexicului. A fost o solicitare de rutină. N-am știut nimic despre asta. Ministerul de Externe a fost informat. Refuzam toate aceste vize, pentru că eram neîncrezători. Iată un american care vrea să vină în țara noastră. Pentru ce vine? De ce vine? Dacă nu era cineva cunoscut, nu acordam viză. Deci acest individ s-a dus acolo. A solicitat o viză, dar i s-a refuzat viza. Nimeni nu s-a mai gîndit la asta. Dar apoi numele a început să apară. Pe deasupra, acest bărbat era căsătorit cu o femeie sovietică. Deci, imaginați-vă! Ce se întîmpla dacă acest om ar fi venit în Cuba într-o vizită de rutină și apoi s-ar fi întors în Statele Unite și l-ar fi asasinat pe Kennedy? Ar fi încercat să ne implice. Mă întreb uneori dacă cineva, diabolic, nu a plănuit toate astea, cineva pe jumătate nebun, cineva bolnav psihic. Ar fi putut fi manipulat. Nimeni nu poate spune, nimeni nu poate spune dacă a fost o reacție individuală. Se pare că el a fost cel care l-a împușcat. Se pare. Ar fi putut fi un act individual. Cu toate acestea, există oameni ca acesta care pot fi manipulați. Există oameni care acționează pe cont propriu. Acest tînăr care a încercat să-l asasineze pe Reagan se pare că a acționat singur. Se spunea că era îndrăgostit de o actriță, că era un caz de iubire neîmpărtășită. Voia să fie celebru. Aproape că l-a ucis pe Reagan. Acest tip de nebun poate exista oriunde. Acum, cel mai probabil lucru este că, dacă am fi auzit că cineva plănuia să-l asasineze pe Kennedy, am fi alertat Guvernul SUA. I-am fi avertizat cu privire la pericol. Acesta este cel mai probabil lucru. Nu s-a întîmplat așa pentru că nu am auzit niciodată despre asta. Dar nu vreau să vorbesc despre comportamentul nostru în acest sens, despre modul în care ne interpretăm obligațiile. Dacă auzim că cineva încearcă să-l asasineze pe Reagan, puteți fi siguri că îl vom alerta pe Reagan, deoarece simt că un guvern responsabil nu poate auzi de un astfel de raport, să afle despre un astfel de raport și să nu avertizeze pe cineva. Puteți fi siguri. Și cred că Guvernul SUA știe asta. Cred că nu poate exista nicio persoană sănătoasă și serioasă în Statele Unite care să creadă că Cuba a avut vreo legătură cu moartea lui Kennedy. Nici măcar Batista. Am fost dușmanii lui Batista. Am fi putut să-l omorîm pe Batista. Cu toate acestea, suntem împotriva tiranicidului din punct de vedere politic; nu am practicat niciodată tiranicidul. Nu am crezut niciodată că moartea unui om va schimba o societate. Prin urmare, am avut puterea de a ataca cazarma Moncada cu 160 de oameni, pentru a purta război. Am fi putut să-l prindem într-o ambuscadă pe Batista și să-l omorîm. Nu există niciun indiciu în întreaga istorie a Revoluției că Mișcarea din 26 iulie, pe care am organizat-o și am condus-o, plănuise să-l asasineze pe Batista. Și totuși Batista a ucis mii dintre camarazii noștri. Prin urmare, în termeni filosofici, nu am avut niciodată în vedere tiranicidul. Niciodată. Dacă nu am făcut-o aici cu Batista – ar fi fost ușor – de ce să o facem cu un președinte al Statelor Unite. Oamenii au ideile, convingerile, istoria lor. Acest lucru nu poate fi ignorat.”