„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Ce-i în căpușorul lui Motty?

L-am luat la Sinaia pe Motty și nu pe Tzontzy. Chiar dacă am fi vrut, n-am fi putut să-l luăm pe Tzontzy. Încă de dimineață, cînd eu nici măcar nu mă sculasem, a dispărut. S-a pitit, probabil, în adîncimea dintre perete și biroul cu imprimanta.

Pe întreg drumul, Motty stă liniștit. Miaună doar cînd i se adresează soția:
– Ce mai faci, Motty?

De fapt, eu o întreb pe ea Ce mai face Motty? și, atunci, ea se întoarce (stă pe scaunul de lîngă șofer) și, după ce întreabă retoric, Ce mai face Băiatul? se prinde la un dialog cu Motty.

Motty mai miaună doar cînd ne apropiem de locul știut de el ca locul în care i se va da drumul din cușcă.
Ori de cîte ori ajungem la Sinaia se repetă sceneta:
Transportarea lui Motty de la mașină în casă prin suirea perpedes a patru etaje, Transportul nu pot fi decît eu. Pentru a reduce numărul curselor iau și alte bagaje. De fiecare dată soția mă avertizează:
– Fii atent, transporți un obiect viu!
Altfel spus, să umblu cu atenție pe parcursul Operațiunii.

Ajuns în casă, deschidem cușca. Motty țîșnește din ea ca din pușcă și se ascunde sub patul din dormitor. Peste vreun sfert de ceas îl vedem apărînd în ușa larg deschisă:
I s-a făcut foame!

Am descris într-un studiu anterior felul în care îl pot mîngîia pe Motty doar la Sinaia.
Scena e de fiecare dată la fel.
La porunca soției Vino să-l mîngîi! mă îndrept spre locul în care stă Motty în poziție de clișeu de pisică.
Lîngă soție, care se uită la televizor, mîngîindu-l mașinal.
Deși sunt eu și nu altul, Motty se lasă mîngîiat.

Am pus asta pe seama soției. Aflat lîngă ea, Motty se simte în siguranță. De data asta, Motty însă face o surpriză. O surpriză enormă.

Trecînd prin sufragerie îl văd pe Motty așezat didactic pe marginea canapelei. Soția nu e în cameră e la baie. Mă abat din drum și mă apropii de Motty. N-o ia la fugă. Ba mai mult, se lasă mîngîiat. E un moment de Breaking News planetar:
Motty se lasă mîngîiat de persoana mea fizică!

Scena e atît de neobișnuită încît trebuie s-o fac spectatoare și pe soție. Continui să-l mîngîi pe Motty în așteptarea ei. Cum întîrzie, m-am săturat de atîta plimbat mîna pe blana moale, dar nu renunța. În fine, apare soția. Îl mîngîi pe Motty mult mai expresiv. Cînd o vede, Motty sare în sus și o rupe la fugă. V-a fi crezut că soția îl va certa pentru trădare?!

Trece ceva timp.
Ies din bucătărie (unde lucrez) și mă îndrept spre camera de înregistrat, în timpul liber, dormitorul. Motty stă pe covor.

– Ia-l în brațe (îmi spune soția după ce-mi cere să închid ușa ala dormitor). Cînd mă vede apropiindu-se, Motty o rupe la fugă. N-are unde să se ascundă. Îl urmăresc. Face un salt și e pe canapea. Nu mai fuge cînd mă așez lîngă el. Se lasă mîngîiat.
Soția nu reușește să-mi explice misterul.