Cinci pisici şi-au găsit spaţiul vital în curticica Institutului de Arheologie, de pe strada Ambasadei italiene.
Clădirea institutului e una dintre cele care stau să cadă. Dacă n-ar fi plăcuţa de lîngă poartă, ai crede că la capătul aleii se ridică o clădire de decor închiriat pentru un film despre decăderea mîndrei aristocraţii româneşti sub talpa bocancilor proletari, după 23 August 1944.
Pisicile se strecoară de la un boschet la altul fără a da nici cea mai mică atenţie cuburilor de piatră ale căror inscripţii în latină mărturisesc rămăşiţele podului lui Apollodor din Damasc.
Persoanele feminine, în trecere pe trotuarul din faţa curţii, simt nevoia unor vizibile exerciţii de duioşie.
Toate ţin să se dea drept mari iubitoare de animale.
Multe dintre ele participă la mitingurile de protest ale organizaţiilor Cuţu-Cuţu şi Patru lăbuţe şi o codiţă, semnează petiţii on-line împotriva exterminării crocodililor şi dau declaraţii revoltate faţă de dispariţia iminentă a şarpelui boa constrictor.
Cînd ajung la Piaţă, toate cumpără carne de pui sau de miel sau de porc, fără nici o remuşcare, deşi puii, miei şi purceii sunt şi ele, la o adică, animăluţe.
*
Pisica a născut. E atît de mică şi de pricăjită că-mi stîrneşte mila, acea milă ivită spontan la vederea unei minore pricopsite cu un puradel.
Că urma să nască, mi-am dat seama din noutăţile ei surprinzătoare.
Faţă de toate dăţile de pînă acum, n-a mai rămas peste noapte în casă, retrasă într-un colţ al canapelei.
A dispărut la un moment dat.
Dimineaţa, cînd am ieşit în ogradă, am văzut pisoii sub gardul care mă desparte de vecin. Un vecin pe care, culmea!, deşi vin acasă, în Găgeşti Deal, la două săptămîni, nu l-am văzut niciodată la faţă.
Sînt sălbatici.
Înaintează prin iarba care e pentru ei o junglă de-a binelea. Se opresc la un moment dat, ridică privirile şi te fixează cu ochi nevinovaţi.
N-au căpătat încă viclenia tipică pisicii mature.
Pisica-mamă se duce sub maşină.
De acolo miaună scurt şi jos, net diferit de mieunatul ei obişnuit. Pare a fi un fel de poruncă. Ceva gen:
– Fuga la mine, marș!
Pisoii nu vin.
Şi-au îndreptat privirile spre locul mieunatului şi le-au întors către mine şi, în loc să o ia spre maşină, s-au aşezat ca şi cum acolo ar rămîne.
Pisica iese de sub maşină şi se îndreaptă spre ei.
Aşa cum stă, aplecată asupra pisoilor, pare că-i ceartă părinteşte:
– Cînd vă cheamă mama, trebuie neapărat să veniţi!
Căţeaua, care nu înţelege nimic din tot ceea ce se întîmplă, se uită la mine nedumerită, drept pentru care dă din coadă.
Cum să-i explic eu ceea ce am scris mai sus?!
Intru în casă nu înainte de ai spune căţelei:
– Eşti o proastă!
Proasta, în loc să se supere, dă fuga la mine, să mă împungă cu botul catifelat.
Din casă ies cu o farfurie de plastic în care am pus cîteva bucăţi de șuncă.
Pisica nu le mănîncă.
Le ia pe rînd şi le duce pisoilor.
Unul, în loc să se repeadă asupra bucăţii, se apucă s-o lingă pe bot pe maică-sa.
După ce termină cu căratul, pisca trece pe la mine, se freacă de piciorul meu, după care se întoarce la pisoi.
Ce-o fi vrut să-mi spună cu gestul ăsta?
Ceva gen:
Nu te-am uitat, dar acum să mă scuzi niţel, am treabă!
*
Haita din curtea instituţiei s-a năpustit spre o pisică pripăşită pe acolo de la unul dintre blocurile din jur.
Fără să-şi facă prea mari probleme, pisica s-a căţărat într-un pom cît ai clipi din ochi.
După ce-au ajuns sub pom, lătrînd cît îi ţineau gurile, dulăii s-au aşezat în coadă aşteptînd ca mîţa să cadă de la sine.
Profitînd de acest moment de respiro, o doamnă cocoţată pe tocuri, trece în fugă pe lîngă ei, pentru a ajunge la clădirea Instituţiei, unde are de depus o Petiţie.
*
Paznicul iese din ghereta sa tricoloră pentru a se interesa, nu fără severitate, unde vreau să merg. Cînd îşi dă seama că are în faţa sa o vedetă asprimea îi dispare brusc în favoarea unei amabilităţi excesive.
Cît timp el explică pe larg ce şi cum, dulăul din faţa gheretei se ridică de la locul lui şi vine între noi, cu scopul vădit de a fi mîngîiat.
Noi însă ocupaţi cu un dialog despre creşterea pensiilor, n-avem timp de aşa ceva.
Dulăul nu se supără la o asemenea nepăsare.
Se trînteşte între noi şi începe să se despăducheze sîrguincios.