Înaintea oricărei plecări în străinătate, mă întreb ce ştiu eu despre locul pe care am decis să-l vizitez sub semnul credinţei că nici o experienţă intelectuală nu poate fi comparată cu experienţa pe care aş numi-o:
A vedea cu ochii tăi ceea ce-ai citit în cărţi sau ai învăţat la şcoală.
Ce ştiu eu despre Malta? m-am întrebat, înainte de a mă urca în avionul de Roma, pentru noi, românii, lipsind o cursă directă Bucureşti-Malta.
Păi ce să ştiu?
Că e locul despre care spui, în chip automat, ca sub puterea reflexului pavlovist:
Cavalerii de la Malta!
Şi, imediat, urcînd dinspre trecutul anilor de şcoală, cu sîcîitoarele teze şi cumplitul Bacalaureat, îţi vin în minte versurile din Scrisoarea a III-a a lui Eminescu:
„S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta / Papa cu a lui trei coroane / Puse una peste alta“
Cavalerii de la Malta sînt pomeniţi de Baiazid în discursul său menit a-l intimida pe solul valah cu imaginea de Biruitor al Apusului.
Suspectîndu-l pe marele nostru poet c-a pus sintagma Cavalerii de la Malta ca să-i iasă rima cu Papa şi coroanele sale, nimic altceva nu mi-a trecut prin cap.
Întîlnirea de la Malta din 2-3 decembrie 1989 e la noi, în România, un eveniment asemănător întîlnirii între patru ochi dintre Dumnezeu şi Moise pe Muntele Sinai.
Ca şi momentul de pe Muntele Sinai, Întîlnirea de la Malta a decis soarta unui Popor.
Ca şi momentul de pe Muntele Sinai, cel de la Malta s-a desfăşurat departe de ochii celorlalţi muritori.
Evreii din Vechiul Testament rămăseseră undeva, la poalele Muntelui.
Muritorii din Istoria contemporană rămăseseră undeva, pe malul Mediteranei înfuriate.
Cu toate acestea, pînă în seara sosirii în Malta, nu m-am gîndit că mă aflam în ţara invocată la noi, în postdecembrism, ori de cîte ori vine vorba de Căderea lui Ceauşescu.
Pentru că – deşi au fost multe dezminţiri ulterioare, făcute, e drept, cam cu jumătate de gură – e în afara oricărei discuţii că la Malta s-a decis soarta lui Nicolae Ceauşescu.
La hotelul din Sliema, peste drum de Valleta, am ajuns cu aprofundarea ghidului Malta & Gozo, din colecţia Lonely planet, la capitolul consacrat orăşelului Marsaxlokk, de pe coasta de sud-est a insulei, vîndut de toate circuitele turistice drept locul tradiţional al pescarilor maltezi şi al nevestelor acestora. Pescarii pleacă în larg cu ambarcaţiunile lor protejate de Ochiul lui Osiris, în timp ce nevestele, rămase acasă, lucrează broderii de o rară frumuseţe. Şi pescarii şi nevestele vînd produsele mîinilor lor turiştilor străini, aduşi aici cu autocarele firmelor malteze, într-un circuit care cuprinde, în mod obligatoriu, şi Marsaxlokk.
Între Propaganda turistică şi Propaganda comunistă sînt multe asemănări.
Una dintre ele constă în căutarea disperată a motivelor de elogiere.
Propaganda comunistă, de elogiere a realităţilor comuniste.
Propaganda turistică, de elogiere a realităţilor turistice.
Marsaxlokk, cu Summitul, Birzebbuga, cu Monumentul
Sub acest semn, ghidul se grăbea să consemneze despre Golful Marsaxlokk:
„În 1989, faimosul summit între preşedintele sovietic Mikhail Gorbaciov şi preşedintele US George Bush (senior) s-a ţinut la bordul unui vas de război ancorat în acest golf“.
Cît pe-aci să mă prăbuşesc de pe scaun sub fulgerul revelaţiei.
Cum dracu’ nu mi-a trecut prin cap pînă acum că pe insula asta a avut loc Întîlnirea de la Malta?!
Revelaţiei i-a urmat agitaţia.
Nu plec din Malta nici mort fără să fac un film şi mai multe fotografii ale Golfului în care a fost ancorat Crucişătorul sovietic „Maxim Gorki“, pe care a avut loc Întîlnirea dintre Mihail Gorbaciov şi George Bush-Tatăl.
Căutînd pe Internet modalităţile de a ajunge pe ţărmul Golfului cu pricina, descopăr că Întîlnirii i s-a dedicat un monument. Ca să mă prostesc şi mai tare, după ce c-am aflat întîia oară de existenţa unui monument, am mai şi citit că el nu e pe faleza orăşelului Marsaxlokk, ci pe cea a orăşelului Birzebbuga.
Dumnezeu să-i mai înţeleagă pe maltezii ăştia!
Vasul a fost ancorat în Golful Marsaxlokk.
Monumentul Întîlnirii e trecut de ghiduri la capitolul dedicat orăşelului Birzebbuga.
De ce nu la Marsaxlokk?
Probabil, pentru că Birzebbuga avea prea puţine lucruri (dacă nu chiar deloc) care să atragă turiştii străini, marii contributori la Bugetul Maltei. Şi atunci s-a făcut următoarea împărţire frăţească:
Marsaxlokk, cu Summitul, Birzebbuga, cu Monumentul.
Aşa aş fi conchis dacă aş fi avut răgazul sufletesc să-mi pun şi alte întrebări decît cea care mă luase în primire:
Cum ajung eu la Monument?
Ghidurile Maltei dau două posibilităţi:
– Autobuzul public (0,5 euro).
– Taxiul (21 de euro)
Taxiul face maximul 20 de minute dus, 20 întors.
M-am gîndit la taxi.
Pe măsură ce mă gîndeam la formula asta, îmi dădeam seama că e tare complicat. Urma să găsesc un taximetrist căruia să-i dau adresa de la Monumentul Summitului.
În seara respectivă, aveam o hartă a Maltei care nu conţinea nici un semn al Monumentului.
Cum să-i explic eu respectivului unde voiam să ajung?
Ulterior, după ce-am fost la faţa locului, am cumpărat o hartă (Malta & Gozo. Ilustrated Road Map) pe care Monumentul era desenat în chip stilizat şi cu precizarea:
„Bush/Gorbachev cold war Memorial – 118 (numărul autobuzului care ajunge acolo – n.n.)
Am optat pînă la urmă pentru o formulă folosită şi la Istanbul:
Un tur turistic privat.
E singurul tur în care poţi impune ghidului vizitarea şi a altui monument decît cele standard.
Spre surprinderea mea, cei de la firmă ştiau despre ce-i vorba. Monumentul nu era trecut printre obiectivele standard de vizitat. Trebuia să renunţ la Turul capitalei Valetta,dacă voiam să ajung la Monument.
Valleta, aflată la un sfert de ceas cu ferry de Sliema, o puteam da gata şi pe cont propriu.
A doua zi de la înscriere, o maşină cu şofer şi ghid mă ducea întîi şi-ntîi la Monument.
În nici 20 de minute (asta e Malta!), ajungeam la faleza Birzebbuga.
Pe Internet sînt puţine informaţii despre Monument. Cea mai des repetată e informaţia despre acţiunea comună din 28 aprilie 2013 (Ziua Pămîntului) a ambasadoarei SUA în Malta – Gina Abercrombie –-Winstanley şi ambassadorul rus- Boris Marchuk, acţiune constînd în plantarea de flori şi pomişori.
Un Gorbaciov în engleză
După ce mă trag în poză cu Monumentul (nu obişnuiesc să mă prostesc astfel, de regulă, de data asta socotesc că merită!), îmi notez cele văzute.
Monumentul vrea să simbolizeze îmbrăţişarea celor două superputeri:
SUA şi URSS.
Pe Monument scrie în engleză:
„Malta 2-3 decembrie 1989, George Bush, Michael Gorbachev (englezificat) şi în trei limbi – malteză, engleză şi rusă – propoziţia: Sfîrşitul Războiului Rece.”
Curios rămîne următorul fapt:
La toate obiectivele turistice, ghida a turuit imediat ce-a dat cu ochii de obiectiv. Aici, după ce şoferul a tras maşina, lăsînd-o cu uşile deschise, ghida s-a dat la o parte, lăsîndu-mă să fotografiez şi să filmez, fără a scoate un cuvînt.
Să nu fi ştiut nimic despre Monument?
Sau, ca malteză, să fi considerat că ţara sa n-are de ce să se mîndrescă prea tare cu găzduirea întîlnirii.
Dacă – vorba unui ghid – Valleta e capitala Cavalerilor de Malta, nu te poţi întoarce acasă fără să fi vizitat unul dintre locurile strîns legate de Istoria acestui Ordin:
Sacra Infermeria, spitalul ordinului Sf. Ioan, construit în 1574.
Aici erau îngrijiţi răniţii în lupte, săracii, pelerinii, care beneficiau de dotări medicale moderne la vremea cînd Spitalul a funcţionat (1574-1798).
În 1974, clădirea e atribuită Centrului Mediteranean de Congrese.
De aceea, vizitarea celebrei Sacra Infermeria se face numai în grup, sub autoritatea unui ghid.
Pe 31 decembrie 2013, pe la prînz, am cumpărat bilet şi, înscris într-un grup internaţional, am purces la vizitarea locului faimos.
Nu mă gîndeam că voi da şi aici peste un loc legat de Întîlnirea de la Malta.
La un moment dat, ghida s-a oprit în dreptul unor uşi pentru a ne spune că dincolo de ele se află sala de conferinţe Republic Haal a Centrului Mediteranean de Congrese.
După care a zis:
În această sală a avut loc Conferinţa de Presă Bush-Gorbaciov după Summitul din largul mării.
Cu excepţia mea, nimeni din grup n-a tresărit şi, cu atît mai puţin, n-a zis că vrea să vadă sala.
Pe parcursul vizitei, am rugat-o pe ghidă să mă lase să fotografiez sala, interesat cum sînt de locurile legate de Întîlnirea de la Malta. Pentru că sala ţine de Centrul Mediteranean, ghida mi-a răspuns că va cere voie celor de la intrare după ce se termină vizita.
Vizitatorii au plecat.
Ghida a obţinut permisiunea şi, astfel, am fotografiat şi filmat sala.
Nu m-am putu stăpîni să nu-i spun distinsei c-ar trebui pusă o plăcuță care să consemneze momentul din 3 decembrie 1989.
Am auzit-o, la plecare, întrebîndu-i pe cei la Centrul Mediteranean de ce nu s-au gîndit la plăcuță.
Seara, înainte de a posta poza pe pagina mea de facebook, am vrut să verific spusele ghidei. Spre surprinderea mea, excepţie făcînd reportajul din Valletta al unui bloger, nici un text nu se referea la Sala care a găzduit Conferinţa de presă din 3 decembrie 1989. Ziarele americane din 4 decembrie 1989 consemnau Conferinţa de presă fără a preciza locul unde s-a ţinut sau – şi mai rău – plasînd-o pe Crucişătorul „Maxim Gorki”; lucru imposibil, pentru că ar fi presupus încărcarea unui vas cu jurnalişti şi ducerea lui pe marea agitată, pînă la Crucişător.
Am postat poza pe Facebook, aşezînd-o sub semnul ipotezei şi cerînd sprijinul cititorilor.
Sprijinul n-a întîrziat să vină.
Cineva mi-a trimis linkul la un articol care preciza că reuniunea a avut loc la Centrul Mediteranean, ba chiar c-au fost probleme cu sonorizarea.
Un alt obiectiv e Aeroportul din Malta, pe care au aterizat avioanele lui Bush şi Gorbaciov. Cei doi au fost întîmpinaţi, pe rînd, de şeful statului maltez.
Am ţinut să-l fotografiez la plecarea din Malta.
Întîlnirea de la Malta înseamnă pentru noi, românii, un moment crucial de destin.
Pentru maltezi nu înseamnă nimic.
Poate doar una din numeroasele întîlniri politice sau culturale, găzduite de Malta.
Aşa se explică prăpastia sufletească dintre mine şi maltezi în privinţa locurilor legate de Întîlnirea din 2-3 decembrie 1989 zisă și Noua Întîlnire de la Yalta.