Din ziare:
„Congresul extraordinar al cîntăreților bisericești
Joi dimineaţa, s’a ţinut, în sala de festivităţi a şcoalei de cîntăreţi de pe lîngă Patriarhie, Congresul cîntăreţilor bisericeşti din întreaga ţară. A prezidat d. I. Popescu-Paserea, preşedintele asociaţiei.
Adunarea a votat apoi o moţiune prin care:
1) Protestează cu toată energia împotriva suprimării din buget a celor 2500 de cîntăreţi ai bisericilor;
2) Cere să se revină neîntîrziat asupra acestei nedrepte măsuri şi să se repună cei înlăturaţi în toate drepturile lor;
3) Să se restituie cîntăreţilor sumele reţinute prin atîtea «curbe de sacrificiu» aplicate în plus lor faţă de ceilalţi funcţionari a statului;
4) Să se achite salariile în restanță pe anii 1931 şi 1932;
5) Pentru restabilirea bunului mers în serviciile bisericii să se repună în buget paracliserii, a căror lipsă este pretutindeni adînc simţită;
6) În cazul cînd cînd guvernul n’ar satisface aceste cereri îndreptăţite se va declara o grevă generală de protestare în ziua de 15 August (Adormirea Maicii Domnului), cînd nici un cîntăreţ nu va intra la slujba din biserici.După închiderea desbaterilor, congresiştii au plecat în corpore la seminarul «Central» unde a avut loc solemnitatea desvelirei bustului lui Anton Pan, aşezat în sala de recepţie a seminarului.
A urmat apoi o masă comună.” (Curentul, duminică, 11 iunie 1933)
*
Umorul Reginei. 24 august 1924. La Sinaia, la Peleș, s-a organizat o sindrofie cu prilejul Zilei de naștere a Majestății Sale, Regele Ferdinand. Sînt prezenți la banchet, obligatoriu în România, unde burta trebuie pusă la cale înainte de toate, toți miniștrii Guvernului Brătianu. Evenimentului îi consacră Regina Maria în Însemnări zilnice două pagini, datate Duminică 24 august 1924. O observație a Reginei mă face să tresar surprins de umorul mușcător al autoarei, semnul unei inteligențe capabile de ironii:
„Un dejun mare, cu incredibil de multă lume. Toţi miniştrii, mai multe soţii, toată casa noastră, Henri Catargi cu soţia etc. Cînd am intrat în cameră, văzînd toţi miniştrii, mai întîi am zîmbit şi am spus că n-am fost niciodată conştientă că am atîţia miniştri, dar aveam şi să mă plîng de ceva. Cum de este posibil ca, avînd atît de mulţi miniştri, să nu pot fi sigură că o telegramă pe care o trimit va ajunge la destinaţie? I-am telegrafiat nurorii mele că poate să mai stea în Anglia şi telegrama nu i-a parvenit, deşi am telegrafiat de cinci ori mai înainte!” (Regina Maria a României, Însemnări Zilnice, vol. VI, Editura Historia, 2008)
Dincolo de umorul autentic, profund, al Reginei, trebuie luată în seamă realitatea surprinsă de autoare. Deși România are atît de mulți miniștri, totuși nu poți fi sigur că o telegramă ajunge la destinație. Asta deoarece în 1924, ca și acum, în 2023, miniștrii nu sînt buni la nimic. Traseul unei telegrame ține de un proces cu care ei n-au nici în clin, nici în mînecă.
La fel cu Maria, regina României, ne-am putea uimi că avem atîția miniștri, dar la Poșta din multe sate de-ale noastre tastatura e adusă de acasă în fiecare dimineață de un angajat!