Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 315, anul II, miercuri, 7 iulie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Departe de mine gîndul de a purta vreo simpatie cotidianului Ora. N-aș avea nici un motiv. Despre mine acest ziar a publicat multe fantasmagorii. A scris că am fost oprit de revoluționari să intru la Televiziune pentru a participa la celebra emisiune a lui Mihai Tatulici. Ceea ce, așa cum toți cei ce-au fost de față atunci o pot dovedi, nu e decît o minciună sfruntată. Cînd am pornit să publicăm dezvăluirile generalului Florică, redactorul-șef al cotidianului amintit a imaginat, într-un editorial, un scenariu care ne punea în seamă manevre obscure. Nu de puține ori materiale tipărite de Evenimentul zilei au fost combătute pe nedrept în Ora. Într-un cuvînt, pot considera acest ziar drept una dintre publicațiile care a dus și duce împotriva mea și a Evenimentului zilei o campanie absurd dușmănoasă.
Toate acestea nu mă împiedică însă să fiu alături de cotidianul Ora în protestul vehement împotriva violențelor la care a fost supus de către poliția gălățeană Andrei Zanopol, corespondentul local al ziarului. Așa cum se vede și din ampla anchetă făcută de Ora, Andrei Zanopol a fost pîndit în afara casei de doi polițiști îmbrăcați civil, arestat fără a i se prezenta mandatul, legat de mîini și de picioare, bătut crîncen sub ochii întregului cartier și aruncat în închisoare. Plecat de la București pentru a ancheta ce s-a întîmplat, redactorul Orei e primit cu ostilitate de poliția și procuratura din Galați, plimbat de colo pînă colo, mințit cu nerușinare. Acest comportament al poliției și procuraturii față de redactorul venit în anchetă aruncă un dubiu serios asupra caracterului legal al arestării lui Andrei Zanopol. Dacă poliția și procuratura n-ar fi avut ce să-și reproșeze, mai mult ca sigur ar fi acceptat să dea toate informațiile cerute de jurnalistul trimis de conducerea redacției. Andrei Zanopol a fost arestat sub acuzația de trafic de influență. Analizînd datele oferite de ancheta ziarului, îmi permit să mă îndoiesc de temeinicia acestei acuzații. Împotriva ziaristului s-a emis un mandat de arestare pe baza unei reclamații depuse în 1992! Cel ce a semnat mandatul nu e altul decît procurorul Gigel Potrivitu, despre care ziaristul a scris un articol critic în Ora. Ciudată promptitudine a procuraturii! Aceasta și-a amintit de reclamație abia după ce ziaristul a scris în cotidianul bucureștean cum se cinsteau procurorii gălățeni, la ora 10 dimineața, în restaurantul de pe nava Libertatea. Mă alătur protestului vehement al ziarului într-o dublă ipostază. Ca ziarist, în primul rînd. În această postură, nu pot să nu observ că, în ultimul timp, procuratura și poliția nu numai din Galați, dar și din alte locuri ale țării, nemulțumite că presa evidențiază abuzurile față de oamenii simpli, au trecut la o acțiune de intimidare a jurnaliștilor. Crezîndu-se în țara lui Cremene-Vodă, procuratura și poliția din diferite locuri ale țării pun la cale fel de fel de înscenări pe seama jurnaliștilor, îi amenință și îi brutalizează. E suficient să amintim aici și cele două cazuri ale redactorilor de la Evenimentul zilei: Lucian Mătăchescu și Daniel Ionescu. În cazul primului, se conturează tot mai clar, așa cum se poate vedea și din ancheta publicată de noi în acest număr, că a fost victima unei înscenări puse la cale de procuratura din Craiova. Cel de-al doilea a fost brutalizat de doi subofițeri de poliție în gara Titu. Mai-marii acestor doi subofițeri, în loc să declanșeze imediat o anchetă, au găsit de cuviință să trimită unor ziare proguvernamentale o știre absolut mincinoasă despre incidentul de la Titu. Criticînd abuzurile poliției și ale procuraturii, presa nu face altceva decît să dea curs plîngerilor depuse împotriva acestora de către oamenii simpli. E limpede că această atitudine a presei nu convine satrapilor locali, care au devenit, în unele locuri din țară, polițiștii și procurorii.
Mă solidarizez cu protestul cotidianului Ora și în calitatea mea de cetățean. Redacția ziarului nostru, ca și redacțiile altor cotidiene, e asaltată zi și noapte de oameni simpli care au căzut victime ale abuzurilor inimaginabile ale poliției și procuraturii din unele localități ale țării. Arestări fără mandat, înscenări, brutalități revoltătoare, trimiteri în judecată fără nici un motiv – iată cîteva din lucrurile de care se plîng oamenii simpli. Unii ar putea spune că aceste plîngeri sunt exagerate. Că un gest mai autoritar al procuraturii și al poliției e interpretat deseori ca un abuz. Așa o fi. Văzînd comportamentul procuraturii și al poliției din Galați, eu însă mă întreb ca tot omul: dacă față de un jurnalist, poliția și procuratura s-au purtat astfel, ce să mai spunem despre comportamentul lor față de un simplu cetățean?
