Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 265, anul II, sîmbătă, 8 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
În schiţa lui Cehov Moartea unui slujbaş, măruntul funcţionar Ivan Dmitrici Cerveacov nimereşte la un spectacol în spatele consilierului de stat Brizgalov. Strănutînd la un moment dat, eroul nostru îl stropeşte pe chelie pe înaltul funcționar din fața sa. Îngrozit că l-ar fi putut supăra, Ivan Dmitrici Cerveacov se lansează într-un nesfîrşit şir de scuze, care nu reuşesc decît să-l scoată din sărite pe domnul consilier. După o audienţă la care înaltul personaj strigă la el, Ivan Dmitrici Cerveacov se întoarce acasă şi moare.
România de azi nu e imperiul ţarist, „închisoarea popoarelor“, cum am învăţat noi la şcoală că îi spunea Lenin în operele sale complete. N-avem ţar, ci preşedinte. Şefii de pe la ministere nu se numesc consilieri de stat și mai ales nu se duc pe la spectacole. Cu toate acestea, mai zilele trecute s-a petrecut la noi un fapt care îmi aminteşte într-un fel de întîmplarea din celebra schiţă a lui Cehov.
La o conferință de presă organizată marţi, 27 aprilie 1993, dl Gheorghe Niță, director general adjunct al Regiei Autonome Loto Pronosport, îşi iese din ţîţîni şi declară, nici mai mult, nici mai puţin, că „în mafia loteriilor mişună persoane suspuse, care sînt la Cotroceni, lîngă Ion Iliescu“. Pe acest mai mare adjunct peste Loz în plic nu-l cunosc personal. Cei care îl ştiu susțin însă că e un om blînd, la locul lui, un funcţionar pe cît de tăcut, pe atît de modest. Ceva în genul măruntului slujbaş din schiţa lui Anton Pavlovici Cehov. De aceea, mulți dintre cei care-l ştiu s-au declarat surprinşi de neaşteptata sa izbucnire antiprezidenţială. Prin raportare la personalitatea dlui Gheorghe Niță, declaraţia domniei-sale poate fi oricînd comparată cu strănutul lui Ivan Dmitrici Cerveacov. Prompt, ziarul nostru a consemnat declaraţia directorului adjunct pe prima pagină a numărului de a doua zi. Și astfel, urmările nefericitului strănut al dlui Gheorghe Niță au ajuns pînă la Cotroceni. În schiţa lui Cehov, dl consilier de stat îl iartă pe Ivan Dmitrici Cerveacov. Dl Ion Iliescu nu dovedeşte însă o asemenea mărinimie. Mai ales că, spre deosebire de eroul lui Cehov, dl Gheorghe Niţă a strănutat nu într-o banală sală de spectacol, ci la nivelul întregii țări. Drept urmare, preşedinţia îi expediază eroului nostru o scrisoare ultimativă, în care îi cere să-și argumenteze afirmaţiile. În caz contrar, urmează să-l dea în judecată. Ce face dl Gheorghe Niță? Afirmațiile domniei-sale avuseseră loc la o conferinţă de presă, în prezenţa a numeroşi jurnalişti. În ediția de prînz din 7 mai a ziarului nostru, mai mulți jurnalişti prezenţi la conferință confirmă că aşa a spus directorul general adjunct al Loto Pronosport. În loc să se țină tare pe poziţie şi
să-şi argumenteze acuzația, dl Gheorghe Nită e cuprins de o panică de moarte. Mai ceva decît cea încercată, în urmă cu un secol şi în context ţarist, de Ivan Dmitrici Cerveacov. Sub puterea acestei panici, el se grăbeşte să dezmintă tot ce afirmase în public. Scrisoarea lui, adresată preşedinţiei, respiră de la un capăt la altul umilinţa măruntului slujbaş cehovian: „Cerîndu-mi scuze pentru nedorita şi neplăcuta ipostază în care s-a dorit a fi pusă instituţia prezidențială, declar cu toată responsabilitatea că nu am făcut nici o afirmaţie tendenţioasă la adresa dlui preşedinte Ion Iliescu şi nici a colaboratorilor Domniei Sale“.
Agitaţia dlui Gheorghe Niţă nu se opreşte aici. Eroul cehovian îl asaltează pe consilierul de stat cu un lanț de temenele slugarnice. Directorul adjunct de la Loto Pronosport, la rîndu-i, nu scapă prilejul de a înălța un elogiu pe cît de gratuit, pe atît de stupid, personalității celui împotriva căruia avusese ghinionul să strănute: „Reiterînd respectul şi admiraţia pe care le port Domnului Preşedinte Ion Iliescu, Preşedintele României, pentru eforturile depuse pentru binele acestei ţări…“ Există totuşi o deosebire între eroul lui Cehov şi eroul de pe malurile Dîmboviţei. Ivan Dmitrici Cerveacov moare de sperietură. Asta, probabil, pentru că era rus. Român pînă în măduva oaselor, dl Gheorghe Niţă nu moare. El găseşte de cuviinţă ca, în paralel cu sărutatul papucului prezidențial, să se stropşească la Evenimen tul zilei. Adică, la cel care, spre deosebire de Ion Iliescu, nu-l poate da afară din funcție. Pe cît de duios e domnia-sa cu instituția prezidenţială, pe atît de sever e cu ziarul nostru. „Îmi exprim consternarea, indignarea şi dezaprobarea!“ – strigă el din rărunchii întregii sale fiinţe. Să-l audă dl Ion Iliescu, care nu e un admirator al ziarului nostru, şi să-l ierte. Pentru că a strănutat.
