Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 274, anul II, joi, 20 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
În scandalul stîrnit de dezvăluirile generalului Florică, toată lumea şi-a concentrat atenția asupra celor acuzaţi de trafic de influență sau de corupție. Din această cauză, toată lumea a trecut cu vederea un nume care, chiar dacă lipseşte de pe listă, trebuie înscris printre cele incriminate: Serviciul Român de Informaţii. Potrivit unui document dezvăluit de fostul comisar-şef al Gărzii Financiare şi reprodus nu numai de Evenimentul zilei, dar şi de alte publicații, Serviciul Român de Informații a închiriat la un preţ de nimic, în 14 mai 1992, unei firme particulare, ESON SRL, un spaţiu într-o fostă casă conspirativă a Securităţii, rămasă în patrimoniul SRI. Cum printre acţionarii acestei firme se numără și dna Mariana Andronic, soţia redactorului-şef al Libertăţii, atît dl Gheorghe Florică, cît și restul presei s-au năpustit asupra soţului. Numai că problema a fost pusă strîmb. Principalul vinovat în toată această afacere e Serviciul Român de Informații. Această instituţie publică, finanţată gras de la buget, a încheiat un contract dezavantajos cu o firmă particulară. Acţionarii
n-au nici o vină. Li s-a oferit un chilipir. Ar fi fost o prostie să nu-l primească. Vila respectivă adăposteşte nu numai sediul firmei ESON SRL, ci şi sediile publicaţiilor Glasul Basarabiei şi Timpul. În cazul acestor publicații, SRI îşi poate justifica gestul de a le închiria pe preţ de nimic unul din imobilele sale. Glasul Basarabiei, publicație condusă de dna Leonida Lari, pledează pentru unirea Basarabiei cu Patria-mamă. În cazul ei, lucrurile sînt simple. Publicaţia serveşte unui interes naţional. În numele acestui interes, SRI avea tot dreptul să fie binevoitor cu Glasul Basarabiei. Principala misiune a SRI e de a servi, prin mijloace specifice, interesele naţionale ale României. Printre aceste mijloace se poate număra oricînd, cum de altfel se întîmplă mai peste tot în lume, şi sprijinirea mai mult sau mai puțin discretă a unei publicaţii care luptă pentru reîntregirea teritoriului ţării. Un pic mai dificil stau lucrurile cu săptămînalul Timpul. Respectiva publicaţie conţine numeroase accente critice la adresa opoziției şi a presei independente. Din acest punct de vedere, bunăvoinţa SRI nu e deloc justificată. Tonul general al Timpului îl dă totuşi combaterea solidă, argumentată, a extremismului maghiar. Avînd în vedere că acesta reprezintă un pericol pentru interesele naționale ale României, generozitatea SRI față de săptămînal e justificată.
Situația e net diferită în ce priveşte firma particulară ESON SRL. Potrivit documentului, firma are ca obiect de activitate editarea de ziare, de reviste şi articole de papetărie, construcţii, import-export. Nici una dintre aceste activități nu justifică închirierea de la SRI, la un preţ de nimic, a unui imobil. Timpul femeilor în ţara bărbaţilor, publicaţie editată de această firmă, are un caracter magazinistic. Ea nu poate fi considerată, aşadar, că ar servi unor interese naționale cum ar fi unirea sau lupta împotriva extremismului maghiar.
Singura concluzie care se poate trage din întreaga tărăşenie e că Serviciul Român de Informații şi-a bătut joc de banii statului. Patrimoniul instituţiei conduse de dl Virgil Măgureanu aparţine, în ultimă instanţă, statului român. Ca şi patrimoniul preşedinţiei, ca şi patrimoniul parlamentului, acesta nu poate fi folosit la voia întîmplării, după cum îi taie capul pe mai-marii SRI. Ce-ar fi dacă, de exemplu, dl Ion liescu ar închiria unei firme particulare o aripă a Palatului Cotroceni?!
Afacerea cu imobilul din Londra 30 ridică, astfel, o chestiune mult mai largă. Întreg focul presei și al parlamentului s-a concentrat pe controlarea SRI, pentru ca această instituţie să nu facă poliție politică. Toate îngrijorările jurnaliştilor şi ale politicienilor au drept punct central întrebarea : cum să procedăm ca SRI-ul să nu ne asculte telefoanele, să nu ne deschidă scrisorile, să nu devină parte în lupta politică internă? Nimeni nu şi-a pus însă o altă întrebare, la fel de importantă: cum să procedăm pentru ca SRI să nu încheie afaceri comerciale dubioase? Altfel spus, cum să facem să n-avem în România un SRI bişniţar? Dubiosul contract încheiat cu firma particulară ESON SRL ne arată că SRI poate încheia afaceri păgubitoare pentru patrimoniul statului român. De aceea, controlul parlamentar asupra SRI trebuie să vizeze şi felul în care această instituţie utilizează averea care i-a fost încredinţată de către statul român. Interesul naţional, în numele căruia activează SRI, nu justifică bişniţa pe seama acestei averi.
