Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 226, anul II, joi, 25 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Surprinzătoarea lovitură dată opoziţiei prin apariția intempestivă a dnei Leonida Lari la tribuna parlamentului s-a transformat, cum era şi de aşteptat, într-un scandal. Presa naționalist-comunistă n-a scăpat prilejul de a o idiliza la nesfîrşit pe distinsa membră a PNŢCD. Fotografii pe prima pagină, reproduceri in extenso ale discursului domniei-sale, plecăciuni de un lirism leşinat, gen „sărut mîna, doamnă Lari!“. Într-un cuvînt, întreg arsenalul de deșănțată cultivare a unui om care, uitînd c-a ajuns în Parlamentul României nu pe cont propriu, ci prin votul dat PNȚCD de electoratul gălăţean, a făcut jocul celor care nu scapă nici un prilej pentru a mai da un ghiont opoziției. La rîndu-i, presa adversară puterii s-a ocupat şi ea de dna Leonida Lari. De pe alte poziţii decît cele ale presei naţionaliste, firește. Mărturii privind trecutul basarabean al poetei, dezvăluiri despre principalul motiv de conflict al dnei deputat cu partidul care a pus-o în fruntea listei sale de Galaţi: un apartament pe care poeta, confundîndu-l pe Corneliu Coposu cu Nicolae Ceauşescu, l-a cerut de la conducerea PNȚCD.
În desfăşurarea acestui scandal, presa a cerut liderilor PNȚCD o poziție. Răspunsul acestora a fost însă pe cît de stupefiant, pe atît de semnificativ. Domniile-lor au afirmat nici mai mult, nici mai puțin că, în numele ideii de Basarabia, o iartă pe dna Leonida Lari. Stupefiant, pentru că liderii PNȚCD ne demonstrează prin acest răspuns că n-au deloc conştiinţa loviturii pe care a încasat-o PNȚCD, opoziţia în general, prin intervenţia dnei Leonida Lari. PNȚCD, opoziţia, sînt, la ora actuală, prea firave pentru a-și permite defecţiuni în genul celei produse prin discursul deputatei de Galaţi. Obiectivul de viaţă şi de moarte al opoziţiei nu poate fi altul decît unitatea sa în faţa opiniei publice. Nimic n-a reuşit şi nu reuşeşte să compromită mai rău opoziţia decît evidentele convulsii interne. Puterea îşi poate permite disidenţe, dezbinări, rupturi. Autoritatea ei rămîne de esență administrativă. Opoziția nu-şi poate îngădui aşa ceva. Autoritatea ei în faţa electoratului e de esenţă morală. Împotriva PNȚCD, a opoziţiei, s-a dus şi se duce o întreagă campanie de compromitere a declarațiilor şi iniţiativelor. Intervenţia dnei Leonida Lari s-a înscris din plin şi cu maximă eficienţă în această companie. Ea n-a făcut altceva decît să contribuie la răstălmăcirea gestului normal care a fost inițierea moţiunii de cenzură. Și avînd în vedere că moţiunea aparţine exerciţiului democraţiei, că ea nu e altceva decît un moment firesc al democraţiei, înfăţişarea ei – cum a făcut-o dna Leonida Lari – drept un factor de dezbinare a românilor nu constituie în nici un caz un sprijin dat procesului de educare a opiniei publice în spiritul pluralismului. Mai lucizi, cititorii noştri au fost mult mai severi cu dna Leonida Lari decît conducătorii PNȚCD. „Dna Lari şi-ar găsi locul în PRM, alături de C.V. Tudor, nu face cinste PNȚCD“ (Margareta David, Bucureşti); „Dna Lari cum s-a simţit aplaudată de cei din stînga?“ (Marina Constantin, Bucureşti). Astfel de afirmaţii aparțin, probabil, unor oameni care au votat cu opoziția. Ei au sesizat mult mai exact decît liderii PNȚCD gravele semnificații politice ale gestului făcut de dna Leonida Lari. Nu încape vorbă că aceşti cititori au sesizat şi gravele semnificații morale ale discursului ţinut de deputata de Galaţi. Venit din interiorul PNȚCD, îndreptat împotriva partidului care a adus-o în Parlamentul României, atacul dnei Leonida Lari nu poate fi taxat altfel decît ca o trădare. Această semnificaţie pare a fi fost intuită şi de cititorii care l-au votat pe dl Ion Iliescu. Telefoanele şi scrisorile pe care le primim de regulă la redacție ne arată că ziarul nostru are şi astfel de cititori. Ei s-au pronunţat nu o dată împotriva unor gesturi ale opoziţiei, ne-au criticat pentru atitudinea noastră față de dl preşedinte. De astă dată, nici un cititor nu ne-a sunat sau nu ne-a scris pentru a o felicita pe dna Leonida Lari. Ceea ce ne demonstrează că şi adeptii dlui Ion Iliescu s-au simțit stînjeniți de intervenţia dnei deputat PNȚCD. Stînjeneală pe care o provoacă omului de bun-simţ orice gest care trece dincolo de limitele moralității. Acest contrast dintre poziţia cititorilor şi poziţia mai-marilor PNȚCD explică de ce răspunsul dat de liderii partidului e cum nu se poate mai semnificativ pentru o slăbiciune de fond a partidului condus de dl Corneliu Coposu. E vorba de incapacitatea de a sesiza pulsul viu al vieţii, gîndurile şi sentimentele electoratului. O incapacitate în care trebuie căutată, printre altele, cauza numeroaselor eşecuri de pînă acum ale PNȚCD.
