Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 326, anul II, marți, 20 iulie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Cu toată zbaterea lui Tudor Mohora, participanții la recenta Plenară a Partidului Socialist al Muncii au votat ca presa să n-aibă acces la lucrări. Și pentru ca grosolănia să meargă mai departe, triumfătoare, jurnaliștii sosiți la fața locului au fost bruftuluiți de paznici analfabeți. Această neghiobie surprinzătoare (pînă acum partidul lui Ilie Verdeț a arătat presei o față încrețită de surîsuri binevoitoare) a stîrnit, cum era de așteptat, ostilitatea jurnaliștilor. Corespondențele de la Plenară se întrec în împunsături ironice, insinuări perfide și chiar înjurături. Preocuparea de a înfige în inima Plenarei PSM un pumnal cît mai otrăvit a fost însă nefericită pentru presă. Obsedată de amănunte picante și compromițătoare (s-a vorbit cu „tovarăși“, Adrian Păunescu a descins dintr-un ARO), presa n-a observat un lucru esențial. Plenara PSM reprezintă momentul revoltei pe față a acestui partid împotriva lui Ion Iliescu. Nici înainte vreme PSM n-a fost un aliat credincios al Cotroceniului. Ilie Verdeț nu e Corneliu Vadim Tudor. Nici din punctul de vedere al profilului moral, nici din cel al raporturilor anterioare cu Ion Iliescu. Dacă președintele îl poate trata pe Corneliu Vadim Tudor cu condescendența cu care foștii secretari cu propaganda îi băteau pe umăr pe scriitorii șturlubatici, nu același lucru îl poate face lui Ilie Verdeț. Acesta a deținut în Partidul Comunist Român o funcție mai importantă decît cea deținută de Ion Iliescu. În consecință, Ion Iliescu nu-l poate privi de sus pe Ilie Verdeț. Cel mult, acesta din urmă îl poate trata astfel pe Ion Iliescu. Drept urmare, Partidul Socialist al Muncii, deși sprijinitor al Guvernului Văcăroiu, și-a îngăduit o politică proprie. Spre deosebire de ceilalți aliați ai PDSR (PUNR și PRM), el n-a tresărit conștiincios la toate mișcările partidului de guvernămînt. A păstrat, dincolo de sprijinul de principiu, o marjă de siguranță. Sprijinul dat PDSR și lui Ion Iliescu a ferit PSM de eventualele lovituri de moarte: interzicerea pe motive de încălcare a Constituției, trimiterea în lume a unor dosare incomode. Cu spatele astfel asigurat, Partidul Socialist al Muncii a avut posibilitatea să se miște în voie. Jucînd din plin comedia respectului față de Ion Iliescu, el a dus în teritoriu o intensă activitate propagandistică împotriva lui Ion Iliescu. Pentru că ce altceva pot fi considerate virulentele critici aduse evoluției social-politice și economice a României de după decembrie 1989? În chip asemănător a lucrat partidul și cu presa. Punînd drept purtător de cuvînt pe elegantul Tudor Mohora, el n-a lăsat să transpară o clipă ostilitatea sa funciară față de presă. Cîștigată de teatrul perfect al democrației, presa a mediatizat intens toate gesturile și declarațiile PSM. În tot acest timp însă, la niveluri de bază, partidul și-a urmat propria-i politică. Sub semnul acesteia, presa a fost prezentată drept unul dintre factorii dezastrului de după căderea lui Ceaușescu. Această activitate și-a vădit rezultatele la Plenară. Votul împotriva prezenței presei exprimă nu atît teama participanților față de curiozitatea profesională a gazetarilor, cît mai ales ura față de presa independentă.
Lăsat să se miște liber, partidul lui Verdeț s-a întărit substanțial. I-au alimentat puterea toate greșelile guvernărilor de după decembrie 1989. Bîlbîielile în aplicarea reformei, criza de autoritate a guvernelor, afacerile de corupție, creșterea nesiguranței individuale sunt, evident, efecte ale lipsei de radicalitate a puterii în promovarea reformei și a democrației. PSM le-a prezentat însă drept efecte nefaste ale răsturnării lui Ceaușescu, ale evoluției către democrație și economie de piață. Buimăciți de adîncirea crizei economice, de creșterea prețurilor, de sporirea nesiguranței individuale, mulți s-au lăsat seduși de astfel de explicații. Partidul Socialist al Muncii a cîștigat pe zi ce trece noi aderenți. Conștiința puterii sale de acum și-a găsit expresia pregnantă la recenta Plenară. Partidul a găsit de cuviință să-și lepede masca. Așa cum de altfel a relatat întreaga presă, participanții au făcut o critică acerbă a reformei și a democrației. Mai mult, potrivit declarațiilor făcute de Tudor Mohora la conferința de presă de ieri, Plenara a fost cît pe-aci să decidă retragerea sprijinului acordat guvernului Văcăroiu. Pe motiv că acesta duce o politică de dreapta!
La Plenară nu s-au auzit critici directe la adresa lui Ion Iliescu. Prin întreaga sa desfășurare, Plenara poate fi considerată, totuși, un atac la adresa accentelor reformiste și prooccidentale din politica recentă a președintelui. La stînga lui Ion Iliescu se deschide, iată, un front primejdios. E conștient președintele de acest pericol? Cred că da, dacă ne gîndim la semnalele pe care le trimite el opoziției. În clipa cînd PSM va face gestul fatal, nu-i exclus ca Ion Iliescu să aibă în lupta împotriva PSM un nou și puternic aliat. Totul depinde de cît de repede va face președintele această mișcare.
