Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 288, anul II, sîmbătă, 5 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Într-o scrisoare uşor stîngace, dar tocmai prin aceasta impresionantă, Mariana Crețu, o tînără de 20 de ani, dintr-un sat de lîngă Buzău, îmi povesteşte următoarea întîmplare.
Într-o duminică din februarie, acest an, bunicul ei dinspre mamă, om de 67 de ani, şi fratele ei, de 15 ani, venind de la tîrg, de la Pogoane, cu căruța, au intrat în pădure şi au tăiat un salcîm pentru oişte. Bunicul domnişoarei Mariana e un om cu frica lui Dumnezeu. N-a furat în viaţa lui un capăt de aţă, n-a fost amendat niciodată.
„Dacă întrebaţi în patru sate vecine – scrie distinsa cititoare – vă garantez că nu găsiți un om care să spună că l-a înşelat, l-a bătut, l-a înjurat sau orice rău să-i fi făcut.“
Nici acum – continuă Mariana Crețu – bunicul n-ar fi intrat în pădure să taie o frunză, să-i fi dat milioane dacă n-ar fi băut ceva la tîrg. Cînd tocmai tăia salcîmul a venit pădurarul, care fără a întreba nimic s-a repezit la căruță, i-a tăiat rotile de cauciuc şi hamurile cu cuțitul şi pe bătrîn la mînă. Incidentul părea încheiat cu această descărcare violentă a domnului pădurar. Nu s-a încheiat proces verbal, bunicul n-a fost controlat acasă de poliție. Zilele trecute însă bătrînul a primit un proces verbal de la Ocolul Silvic Buzău, în care e învinuit că a tăiat cinci copaci. Disperarea tinerei corespondente e explicabilă. Bunica ei e bolnavă de hepatită cronică, a cheltuit bani pentru a se vindeca, dar degeaba, iar acum, cu necazul pe cap, aproape că nu mai ştie ce să facă. Necazul cu salcîmul se adaugă altora din ultimul timp: peste soţ a dat o maşină şi a rămas cu o problemă la picior, sora ei a avut o operaţie grea tot la picior.
„Ce putem face dacă bunicul o să fie condamnat? De ce nu s-a efectuat control acasă imediat? De ce să fie învinuit? Pentru ce?“
În disperarea ei, tînăra se întreabă:
„1. Cîți ani poate face bunicul meu puşcărie pentru un salcîm, vă repet un singur salcîm, fiind singura faptă rea comisă în 67 ani, şi dacă i se dă amendă oare la ce sumă se ridică?
2. Pădurarul poate fi tras la răspundere pentru faptele comise? A tăiat hamurile şi toate cele patru roţi de la căruţă (cameră şi cauciucuri) și rănindu-l pe tataia la mînă.
3. În ce situație se plăteşte cauţiune, iar în cazul lui tataia pentru un salcîm ce sumă se poate plăti? (pînă la urmă o să vindem şi apartamentul ca să-l scootem, este 99 la sută nevinovat).
4. Este posibil să se efectueze proces verbal la trei luni fără poliție şi fără a i se lua declaraţie?
Domnule Cristoiu, m-am decis să vă scriu, dumneavoastră sînteți ultima mea speranţă şi vă rog din inimă să mă ajutaţi şi pe mine în această problemă, arătînd, dacă se poate, scrisoarea mea unui avocat care să-mi răspundă şi mie la întrebările puse.
Nu vă cer bani sau altceva, ci doar nişte răspunsuri simple ca să ştim şi noi cum să procedăm în acest caz. Vă rog din tot sufletul să mă ajutaţi.“
Stimată Mariana Crețu, m-aţi rugat să vă răspund nu prin intermediul ziarului, dat fiind că, stînd la ţară, n-aveţi cum să-l cumpărați număr de număr, ci prin poştă. Pentru că mă implorați să vă răspund cît mai repede, voi apela la un mijloc mai rapid decît o scrisoare expediată prin poştă. Voi trimite un redactor la adresa indicată pe plic pentru a vă aduce răspunsul şi, în plus, pentru a efectua o anchetă. Dacă va fi nevoie, vă vom ajuta şi cu un avocat pe care îl vom plăti noi, aşa cum vom plăti, în cazul în care pierdeți procesul, amenda şi cheltuielile de judecată.
Vă previn însă că lucrurile nu sînt deloc simple. S-ar putea ca justiția să fie severă cu bietul dv. bunic, care s-a apucat acum, la bătrîneţe, după ce o viaţă întreagă n-a furat un capăt de ață, să păgubească statul cu un salcîm. Mult mai simplu ar fi stat lucrurile dacă bunicul dv. ar fi păgubit statul cu milioane de dolari. Dacă ar fi importat zahăr sau porumb infestat. Dacă ar fi vîndut nu un salcîm, ci toată pădurea. Atunci nu numai că el n-ar fi fost dat în judecată, dar, mai mult ca sigur, ar fi ajuns ministru!
