Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 322, anul II, vineri, 16 iulie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
La puțin timp după instalarea lui Petre Ninosu în fruntea Ministerului Justiției, întîlnindu-l pe Corneliu Turianu, președintele Tribunalului Municipiului București, l-am întrebat dacă noul ministru nu l-a dat încă afară. Întrebarea nu era lipsită de tîlc. Din cîte își amintesc cititorii noștri, lista candidaților FDSN pentru Senat din alegerile toamnei trecute îl includea și pe președintele Ion Iliescu. Așa cum s-a demonstrat la vremea respectivă, acest lucru constituia o gravă încălcare a Constituției. Împotriva acestei încălcări au fost introduse contestații. Una dintre ele a fost admisă de către Tribunalul Municipiului București, condus de Corneliu Turianu. E drept, la recursul intentat de Procuratură și FDSN, Curtea Supremă de Justiție, dominată de oamenii președintelui, a anulat sentința dată de Tribunalul Municipiului București. Contestația a fost respinsă. Sentința Tribunalului condus de Corneliu Turianu n-a devenit prin asta însă mai puțin importantă. Aplicînd corect legea, Tribunalul Municipiului București a demonstrat întregii țări că justiția poate fi independentă. Ea sancționase, iată, încălcarea legii chiar dacă era vorba de însuși șeful statului. Avocatul FDSN, și deci al lui Ion Iliescu, fusese Petre Ninosu. La vremea respectivă nu l-am condamnat. Ca avocat te vezi pus deseori în situația de a apăra și lucruri de care ești convins că încalcă legea. Totuși, știindu-l pe Petre Ninosu un fedesenist înfocat și un admirator al lui Ion Iliescu, m-am gîndit că, odată ajuns ministru al justiției, nu e exclus ca el să caute să se răzbune pe cel care îndrăznise să aplice corect legea. Spre surpriza mea, Corneliu Turianu mi-a răspuns că nu există nici un semn potrivit căruia noul ministru ar intenționa să-l dea afară. Dimpotrivă, a adăugat interlocutorul meu, Petre Ninosu pare animat de ambiția de a face din justiția română o instituție cu adevărat independentă. Ca să fiu sincer, m-am bucurat. Păstram pentru Petru Ninosu amintirea nu tocmai fericită a uneia din intervențiile sale la Convenția care a marcat scindarea FSN. În hărmălaia stîrnită de declarația lui Petre Roman, că dacă Ion Iliescu vrea să candideze din partea acestui partid, trebuie să se adreseze, cum e și normal, conducerii acestuia, Petre Ninosu s-a urcat la tribună și, palid, abia ținîndu-se pe picioare, a strigat tragic: „Nu-l umiliți pe președinte!“ Cele spuse de Corneliu Turianu contraziceau această amintire comică. Iată, mi-am spus (și chiar am scris după aceea), dracuʼ nu-i chiar atît de negru, există și printre fedeseniști oameni remarcabili. Deși în procesul Ion Iliescu Corneliu Turianu l-a înfruntat, pronunțînd o sentință împotriva pledoariei sale ca avocat, Petre Ninosu nu se răzbună. Mai mult, el îl apreciază întrucîtva, pentru că, sub conducerea sa, Tribunalul Municipiului București a ținut să demonstreze că nimeni nu e mai presus de lege. Nici măcar președintele țării.
Demiterea lui Corneliu Turianu îmi arată însă că m-am înșelat. Petre Ninosu e și el un fedesenist tipic. Ca și Adrian Năstase, o altă dezamăgire. Un fedesenist tipic, pentru care nu profesionalismul unui om contează, ci faptul dacă aparține sau nu clientelei politice a FDSN. Un fedesenist tipic, care, asemenea lui Ion Iliescu, nu uită nici o contrazicere, nici o înfruntare. Nu s-a răzbunat imediat ca să nu bată la ochi. A așteptat să treacă un anume timp ca să o facă.
Motivațiile demiterii sunt absurde. Una dintre ele se referă la ceea ce Comunicatul Ministerului Justiției numește: „tendințe de politizare a actului de justiție“. A apărut recent în librării o carte excepțională: PROCESUL CPEx de Doru Pavel. Autorul acestei cărți demonstrează strălucit că procesul prin care foștii membri ai CPEx au fost condamnați e o jalnică farsă judiciară. Volumul are o prefață care îl recomandă călduros pentru concluziile sale juste. Ei bine, autorul acestei prefețe nu e altul decît Corneliu Turianu. Prin „tendințe de politizare a actului de justiție“, Petre Ninosu înțelege, desigur, o situare a lui Corneliu Turianu pe poziții de dreapta. Dacă lucrurile ar sta așa, ar fi trebuit ca fostul președinte al Tribunalului Municipiului București să pledeze în favoarea sentinței prin care au fost trimiși la închisoare niște oameni de stînga. Corneliu Turianu critică însă această sentință. Nu pentru că el ar fi de dreapta sau de stînga, ci pentru că e, înainte de toate, un excelent profesionist în domeniul său. Sub acest semn, pentru el nu poziția politică a foștilor membri ai CPEx a contat, ci faptul dacă procesul a fost sau nu corect din punct de vedere juridic.
Ca orice fedesenist tipic, Petre Ninosu nu se străduiește nici măcar să găsească argumente convingătoare pentru un abuz. El îl face pur și simplu.
