– LXXXIX –
Agenția muribunzilor
Costel Costelică din Ciudații de Cîmpie a înființat o Agenție care pretindea că poate să trimită mesaje de pe Lumea asta celor de pe Lumea Ailaltă prin intermediul muribunzilor..
Grație unei rețele infracționale, care avea să fie descoperită și destrămată de o echipă specială alcătuită din polițiști sub acoperire de văduve deznădăjduite, cei de la Agenție aflau imediat ce un bolnav intra în agonie pe patul unui spital.
Se prezentau la căpătîiul acestuia, după ce mituiau portarul ca să intre în spital pe post de reporteri tv și-l puneau să memoreze mesajul de transmis pe Lumea ailaltă.
Contrar așteptărilor, muribundul nu-i refuza, dimpotrivă, se arăta bucuros să-i servească. Găsea, în fine, pe cineva care-i spunea că există viață și dincolo de moarte. Siguranța cu care escrocii îi dădeau numele destinatarului și textul mesajului, ca să le memoreze, îl convingea că Lumea Ailaltă există.
După destrămarea rețelei, aflînd de felul în care acționau membrii bandei, secretarul Patriarhiei protestă energic, declarînd că prin acțiunea se răpise muribunzilor o moarte liniștită, împăcată de gîndul că dincolo nu-i aștepta Întunericul veșnic, ci Veșnica Lumină.
*
În Metrou
Spre deosebire de tramvai, metroul e un spațiu al civilizației.
Călătorii, poate și pentru că pe ferestre nu se vede nimic, și-au găsit de lucru, ca să li se pară drumul mai scurt.
O tînără stă cu mîna prinsă de inel și ascultă muzică la căști. Sînt locuri libere, cu toate acestea ea nu se așează pe scaun.
Unii călători citesc. De regulă, ziarul dat pe gratis în stație de țigănuși cu vădite intenții de a ciordi ceva.
Alții nu fac nimic. Stau așa, cu privirile în gol, mai precis în ei înșiși.
De pe rîndul de scaune din stînga vagonului izbucnește în plîns cu sughițuri un bebeluș, transportat de autoarea acestuia, maică-sa, într-un soi de sarsana spînzurată de gît.
Mămica nu-i dă nici o atenție. E ocupată pînă peste cap să scrie un SMS. Unul din multe cuvinte, după cum s-ar părea după sprîncenele mămicii, convocate a concentrare.
Cei din vagon sînt indignați. Indignare, indignare, dar cum s-o comunici factorului provocator?
Răspunsul e mult mai complicat decît s-ar crede.
Unii optează pentru formula ucisului din priviri. Asupra mamei denaturate se abat priviri mînioase, în stare s-o facă praf și pulbere. În chip virtual, desigur, pentru că omorul se pedepsește potrivit Codului Penal, atît cel vechi, cît și cel nou.
Alții, preferă dialogul ostentativ, cu suficient de multă putere în glas pentru ca ținta să tresară măcar.
Scrierea SMS-ului o rupe total pe autoare de lumea din jur. Ca atare, nu poate observa privirile cu subînțeles aruncate de companionii de vagon, nu bagă de seamă că se bombănește pe seama ei.
Revolta crește proporțional cu lipsa de eficiență a revoltei.
Unul dintre revoltați, dintre cei care ies în față la orice tărăboi public, se pregătește să se ridice de pe scaun și s-o interpeleze pe denaturată.
Chiar și face asta. Se ridică, se îndreaptă crăcănat spre locul cu pricina, mămica înălța spre el priviri de un albastru inocent, insul dă să zică așa și pe dincolo.
A venit stația Romană!
Ușile s-au deschis.
Ca și cum și-ar fi amintit că aici trebuia să coboare, proprietara copilului sare în sus și se precipită pe peron.
Puradelul nu mai plînge!
*
Cadîne
Un șmecher din Voluntari a pus mîna pe Pasajul Subteran și l-a transformat într-o succesiune de cafenele-orientale. Turiștii occidentali, confuzi încă din clipa plecării de acasă, fără minime noțiuni de Geografie, se lasă ademeniți de româncele deghizate în cadîne languroase și trag din narghilele murdare, fără a-și da seama că se pot infecta.
*
Tîrg
La marginea Floreștilor se amenajează în fiecare duminică dimineața, un tîrg cu de toate, reminescență în democrație a Oborului de pe vremuri.
Se vînd de toate.
Perdele, covoare, pixuri, steaguri, căței de rasă, pisici cu priviri viclene, porci, bujii, cabluri, telefoane mobile (contra-făcute), gogoși.
Se vînd și ceasuri-icoană, sau, mă rog, icoană-ceasuri, depinde cum le privești.
Una îl arată pe Isus în Grădina Ghetsimani, într-o poziție ce se vrea de rugăciune, deși pare mai degrabă c-a întins mîinile învățătoarei, ca să arate că și-a tăiat unghiile.
Pe bolovanul care-i ține mîinile întinse a rugăciune se mișcă, tresărind țînțărește, limbile negre ale unui ceas, încurcate de cea roșie, a secundarului.
Iisus se întinde pe toată suprafața ceasului de perete.
Dedesubt e scris stîngaci îndemnul:
Cînd gătești pentru ai tăi,
Gătești și pentru El!
Nu uita asta!
*
Candidata
În Colegiul 3 candidează pentru un loc în Camera Deputaților o femeie de afaceri cu un venit de 100.000 de euro pe lună. Cei doi copii învață la Cambridge. Pe lîngă casele de vacanță de la Mamaia și Bușteni, are o reședință pe malul Lacului Como, prevăzută și cu un yaht.
De colegiu aparține și Mahalaua Trei nuiele, populată de bărbați fără serviciu, femei văduve sau, mai rău, divorțate, bătrîni fără dinți și bătrîne cocoșate sub povara vieții de pînă acum.
Candidata, toată numai parfum de lux, coboară în Piața din Centrul Mahalalei dintr-o limuzină de Beverly Hills cu șofer înmănușat. Toți analiștii au pariat că respectiva nu va cîștiga nici un sfert de vot în acest colegiu sărac dacă vine la întîlnirea cu alegătorii respirînd bogăție trufașă. Culmea e că a cîștigat la scor. De fapt, nu-i nici o culme. Sărăntocii din colegiu au fost convinși tocmai de bogăția candidatei. Dacă ar fi poposit în colegiu făcînd-o pe modesta, băștinașii și-ar fi zis:
– Ce, am înnebunit s-alegem una săracă?! Păi nu sîntem noi suficient de săraci? Ce să facem cu una în plus, pe deasupra și deputata noastră?!
După ce coboară din mașină, avînd grijă ca fusta să i se ridice suficient de mult pentru ca televiziunile să dea secvența în buclă, Candidata se îndreaptă, țăcănind triumfal din tocuri, spre locul în care urmează să se desfășoare acțiunea electorală.
Piața de second hand, frecventată de femeile din cartier în căutarea unui chilipir.
Cele mai multe se grăbesc să vină aici numai și numai din patima de a face un chilipir. N-are importanță c-au mai cumpărat și data trecută cincizeci de batiste, cu preț redus din motive de promo. Mai cumpără și acum 50, dintr-un lot cu zece bani mai ieftin decît cel de data trecută.
În urma Candidatei vin doi zdrahoni rași în cap, cu ochi bulbucați și fălci tari, genul de killeri de mîna a doua din filmele cu mafioți. Lasă impresia că nu se simt deloc în largul lor în costumele scumpe, în pantofii care nu sînt bocanci și cu batista ca de nun ițindu-și colțul alb, diafan, din buzunarul de la piept.
Cei doi țin de toarte un cazan masiv, plin cu sarmale semipreparate. Fiecare sarma a fost astfel pregătită încît Candidatei nu-i rămîne decît să-i lipească foaia de varză, cu degetele sale de pianistă, nu de bucătăreasă.
Cazanul e așezat pe o masă de lucru, lungă, înconjurată de scîndurile tip trepied ca la o pomană sau la un parastas. Portavocile, folosite de membrii staffului, sînt inutile. Mulțimea dă năvală spre masă și fără s-o cheme nimeni. De acolo vin două semne față de care nimeni nu se mai poate opune. Pe de o parte, grămădirea de oameni vestind o întîmplare de Breaking News, pe de alta, devastatorul miros de sarmale, căruia nimeni nu-i poate ține piept.
Cameramanii se bat pentru a obține un unghi cît mai bun. Candidata i-a plătit direct, și nu indirect, prin patroni, cum procedează cei care nu se pricep la presa română. Reporterițele țin în mîini microfoanele ca niște bîte. Nu se știe dacă nu cumva vor să dea cu ele în capul cuiva.
Candidatei nu-i prea grea operațiunea Sarmalele electoratului silitor.
În adolescența trăită în mahalaua Fălticenilor, la curte, a trudit din greu ca să-și hrănească tatăl și cei patru frați mai mari. Tînără și frumușică, s-a angajat la Cantina Comitetului Județean de Partid. Aici i-a căzut cu tronc unui Tovarăș lăsat de nevastă, care fugise cu un pictor de icoane. Acesta o sedusese punînd în toate icoanele Fecioarei Maria de lîngă Crucea Răstignirii trăsăturile fostei neveste de Ștab. Revoluția o găsise cu bani strînși la ciorap, deoarece bărbatu-său fusese promovat în Comitetul Politic Executiv, la București.
Prin astfel de acțiuni electorale, candidata va cîștiga colegiul din primul tur.
*
Atmosferă
Toamna roade pe dinăuntru căldura neobișnuită din aceste zile, cultivată de media cu imaginea de caniculă de tip Cod Roșu.
O cucoană nedefinită – nu e nici grasă, nici slabă, nici tînără, nici bătrînă, e pur și simplu o cucoană – pășește pe teritoriul Marelui Bulevard sub o umbrelă uriașă, neagră, dintre cele pe care le țin cei de la Secret Service președinților americani proveniți din Partidul Republican (cei din Partidul Democrat își țin singuri umbrela).
Pentru a se apăra și mai strașnic de susnumita caniculă, cucoana și-a îndesat pe cap o pălărie tip oală cu gura-n jos, amintind de moda interbelică.
În spate ține un rucsac prevăzut cu un buzunar pentru sticla de apă plată.
A luat în serios îndemnul de la Radio:
– Consumați zilnic, trei litri de apă minerală!
*
Calendarul
În Tîrgul de duminică se vinde pe sub mînă, la tarabele cu încălțăminte de iarnă, un calendar erotic pentru țărani.
A fost scos de Ministerul Agriculturii și retras de pe piață la un an de la punerea în circulație, după ce un Scandal imens în presă l-a obligat pe secretarul de stat să demisioneze.
Calendarul erotic fusese ideea secretarului de stat care răspundea în minister de fermierii mici și mijlocii. Pentru realizarea lui se apelase la fonduri europene sub un Proiect avizat de Departamentul Educației agriculturilor din est din cadrul Comisiei de la Bruxelles. Totul pornise de la realitatea că la țară nu se mai putea pătrunde cu orice tipăritură oficială. După decembrie 1989, asupra lumii rurale se lansase un asalt de proporții al tipăriturilor publicitare. Care de care mai ațîțătoare prin culori, prin poze, prin hîrtia scumpă, prin desene. Calendarul erotic se voia o armă de luptă împotriva lehamitei care-l apuca pe sătean la vederea unei tipărituri venite de la București.
Lui ianuarie, de exemplu, îi corespundeau treburi în afara casei. Verificarea semănăturilor de toamnă în cazul cerealelor, curpenilor, în cazul viilor. Vinul din butoaie trebuia răvășit. Animalul de povară avea dreptul la curățare și administrare de soluții împotriva rîiei.
Țăranului nostru – zicea secretarul de stat – nici prin cap nu-i trece să lase cuptorul cald, pe care lenevește, și să iasă afară în ger sau în viscol. Pentru a-i atrage atenția asupra treburilor din jurul casei, calendarul pe ianuarie sărea în ochi prin pozele înfățișînd-o pe presupusa nevastă a fermierului mult mai harnică decît el.
Planșa cu zilele lunii ianuarie, urmate de rîndurile despre treburile de făcut în jurul casei, înfățișa o muiere cu carnea tare, țîțoasă rău, aplecată asupra unui răsad suficient de tare încît să i se vadă bikini. Sub poză, cîteva rînduri îl întrebau pe ditamai bărbatul dacă îl lasă inima să stea pe cuptor în timp ce nevasta, o femeie, pînă la urmă, trudește în locul lui la răsaduri.
Mai erau multe asemenea fotografi, pe hîrtie lucioasă, menite a da calendarului un caracter atrăgător. La luna septembrie, aceeași nevastă din ianuarie se urca într-un măr pentru a-i da un exemplu bărbatului care ședea sub pom, întins pe iarbă, cu mîinile sub cap și holbîndu-se în curul femeii cocoțate deasupra.
Scoaterea calendarelor din circulație s-a făcut cu mare huiet publicitar.
Ministrul Agriculturii personal a ținut o conferință de presă transmisă în direct de televiziuni. Seara, în toate studiourile s-au organizat dezbateri pro și contra. Atît conferința de presă, cît și dezbaterile au fost ilustrate cu imagini din calendar, evident, după ce, în prealabil, pe micile ecrane a fost spînzurată interdicția vizionării de cei sub 18 ani.
Calendarului i s-a dus astfel faima în toată țara.
Toate Direcțiile agricole județene se pomeniră cu o cantitate babană de exemplare. Cînd au primit ordinul de-a le arde, le-au pus deoparte și apoi le-au dat pe sub mînă rețelei de comercializare înființate rapid în toată țara. Le-au scos la vînzare și Bibliotecile, ba chiar și fermierii care le primiseră gratis, drept bonus, cînd luaseră îngrășăminte subvenționate.
Și astfel Calendarul erotic a devenit o afacere înfloritoare, în urma căreia s-au îmbogățit mulți.