– LXXX –
Realul
În scuarul de pe stînga al Șoselei Kiseleff, cum te duci spre Casa Scînteii, s-a deschis un Tîrg Second hand. Celălalt scuar e ocupat cu statuia în bronz a unui înțelept pakistanez, dezvelită cu ani în urmă, cînd la noi venise președintele Pakistanului pentru a verifica dacă Drumul Mătăsii ar putea trece prin România. A plecat apoi convins că nu poate trece. S-a pricopsit în schimb cu o statuie.
Aici se vînd:
Mobilă sculptată, gramofoane, medalii de pe vremea lui Stalin, șfeșnice de bronz, dar și de argint, oglinzi coclite, carnete de partid, dintre cele pe care posesorii nu le-au aruncat, după decembrie 1989, dînd curs lozincii scrise pe ziduri cu creta – Aruncați carnetele de partid! – aparate sovietice de măsurat tensiunea, săbii de paradă, palete și căciuli.
Tîrgul are pe margini mărfuri expuse pe paginile de la mijloc ale ziarelor de pe vremuri.
Un dulău flocos se învîrte printre tarabe și vîră botul pe unde nu trebuie, fără ca cineva să-l ia la întrebări.
*
Personaj
Își propusese la un moment dat să străbată în fugă distanța dintre Polul Sud și Polul Nord.
A renunțat, totuși, după ce-a văzut, pe un glob din vitrina unei Papetării, că pentru a ajunge de la Polul Sud la Polul Nord trebuie să urci. Se gîndește să alerge de la Polul Nord la Polul Sud, pentru că e la vale.
*
Cod galben de ger
Ori de cîte ori se deschide ușa, în magazin, se năpustește, ca și cum s-ar prăvăli cu capul, înainte o pală de frig.
Afară e minus 10 grade Celsius.
Bun prilej ca prin piețe, prin magazine, prin bodegi și prin frizerii să se discute despre iarna asta grea. Concluzia tuturor talk-show-urilor? Sînt de vină schimbările climatice. Dacă în discuție se vîră și un popă, atunci concluzia e alta:
S-a stricat lumea, maică!
De răbufnirea de frig sînt lovite cu precădere casierițele, al căror loc de muncă, nu poate fi decît lîngă ușă, dat fiind că ieșirea prin zid, ocolind ușa, nu s-a descoperit încă.
Pentru a face față provocării, casierițelor li s-a permis să se îmbrace ca la Polul Nord.
Nici în market nu e prea cald.
Așa se face că prin magazin circulă numeroși inși cărora le lipsesc doar schiurile pentru a nu-i confunda cu membrii unei expediții la Polul Nord. Bărbații și-au înfundat țeasta în căciuli cu clape, strînse sub bărbie de un șnur rezistent la întindere mai ceva ca o sîrmă.
Poartă cu toții bocanci vînătorești. Femeile au îmbrăcat blănuri mai mult au mai puțin luxoase, amintind de pieile sîngerînde sub care se piteau femeile în Neanderthal. De sub poale se ivesc cizmele înalte, înfășurate în șireturi.
În acest peisaj polar, fac excepție două tipe excesiv de fardate. Poartă în picioare papuci pe talpa goală.
Sînt două cliente ale Salonului de peste drum, care tocmai și-au făcut pedichiura. Cît timp unghiile sînt încă neuscate, nu-și pot permite sî se încalțe. Papucii le dă degetelor libertatea de a răsufla.
Bărbații nu se miră la o asemenea imagine. Se îngrijesc doar să nu le calce cu bocancii lor butucănoși pe cele două cuconițe cu degetele atît de delicate.
*
Proprietara de fitness
Se lansase apoi într-o afacere cu fitness. Pusese mîna pe clădirea depozitului de ciment din marginea oraşului şi amenajase două etaje, plus subsol, după cum urmează:
Parter – Spate & Umeri
Etaj 1 – Abdomen
Etaj 2 – Picioare
Subsol – Piept & Braţe
La vreo jumătate de an de la inaugurarea festivă, care o costase o groază de bani, invitaţii pustiind mesele cu de-ale gurii, se văzu obligată să renunţe. Vîndu aparatele la mîna a doua, scoţînd doar jumătate din preţ, şi subînchirie clădirea mai multor SRL-uri axate pe comercializarea plantelor medicinale, a unei singure plante, evident. O specie de pelin care, pusă în vin, avea efect de întăritor sexual la bărbaţi.
*
Pentru Înalţii Oaspeţi
La Bucureşti, urmează să se desfăşoare Summitul NATO.
Vor veni numeroşi şefi de stat, în frunte cu Preşedintele american.
În prefaţa evenimentului se lucrează din greu la crearea atmosferei propice.
Toată presa, ca alcătuind un cor fără solişti, vede în alegerea Bucureştiului pentru ţinerea Înaltei Chermeze dovada preţuirii de care se bucură ţara noastră sub actualul preşedinte. E drept, potrivit aceleiaşi prese, de o preţuire asemănătoare s-a bucurat România şi sub regimul fostului preşedinte.
În realitate, în decizia de ţinere a Summitului la Bucureşti şi-a spus cuvîntul un calcul simplu.
Faţă de alte capitale europene, Bucureştii au avantajul unor preţuri mici la cazare şi masă. Alianţa Nord-Atlantică traversează un proces de straşnică reducere a cheltuielilor. Numai de la organizarea Summitului la Bucureşti şi nu la Madrid, cum se hotărîse iniţial, se obţineau economii de cîteva sute de milioane de dolari.
Guvernul României a aprobat un vast Program de pregătire a Summitului.
Pentru clientela politică a partidului de guvernămînt a fost mană cerească.
Patronii unor trusturi de presă au beneficiat de comenzi babane de publicitate, ascunsă sub poalele campaniei intitulate Înalta preţuire acordată României.
Au venit, apoi, cum era de aşteptat, măsurile de securitate.
– S-au interzis vînătorile în Nordul Moldovei.
Motivul?
De teama împuşcăturilor, vreun lup putea fugi pînă la Bucureşti. Aici, a fi ajuns pînă-n centru şi ar fi ieşit în calea Convoiului oficial, speriind şoferul care conducea maşina secretarului general NATO.
– S-au interzis adunările în aer liber.
Motivul?
N-a fost dat oficial, pe motiv că e strict secret de Siguranţă Naţională.
– S-a interzis vînzarea băuturilor alcoolice pe o rază de 5 kilometri în jur de Calea Victoriei, desemnată drept arteră de trecere a Înalţilor Oaspeţi. Sub acelaşi semn, s-a desfiinţat sensul unic în chip temporar.
Motivul?
Un tip, făcut criţă la o Bodegă din Colentina putea ajunge, în fugă, pînă la Calea Victoriei, pentru a striga Trăiască NATO! Înalţii Oaspeţi s-ar fi tulburat la ivirea beţivului şi, din cauza asta, ar fi dormit prost, ceea ce ar fi influenţat negativ lucrările Măreţului Summit.
– Toţi maidanezii de pe o rază de un kilometru au fost strînşi şi incluşi în ţarcuri şi hrăniţi doar cu fleici, pentru a nu deschide botul şi a urla.
Motivul?
Exista riscul ca vreo persoană feminină din Alai să ceară să se oprească maşina, ca să coboare şi să mîngîie căţelul.
Situaţia, neprevăzută, ar fi dat mari bătăi de cap celor însărcinaţi cu Securitatea Înalţilor Oaspeţi.
– Proprietarii caselor din judeţul Constanţa au primit ordin să-şi vopsească acoperişurile în albastru deschis.
Motivul?
La finele Summitului, George W. Bush avea să se întîlnească la Neptun cu preşedintele nostru.
Înaltului oaspete trebuie să i se asigure o continuitate a privirii de la albastrul Mării la albastru acoperişurilor.
*
Personaje în trazniţie
Vasilica Ţurlai, fostă inspectoare la Controlul Financiar Intern din Combinat, şi-a deschis un magazin mixt chiar lîngă oborul de vite, în prezent un soi de suk oriental, unde duminica dimineaţa, cînd are loc, găseşti ce vrei şi ce nu vrei, de la hîrtie higienică înfăţişînd doi porumbei cioc în cioc sub care scrie Te iubesc! pînă la combine frigorifice la mîna a doua.
Deşi artistic împodobită, firma Magazin mixt nu atrăgea clientela. Cu excepţia unor bătrîni din cartierul acela de căsuţe de la marginea oraşului, magazinul nu era frecventat de nimeni.
Astă-vară, Vasilica Ţurlai dădu lovitura:
Băgă şi îngheţată.
Magazinul deveni astfel, potrivit firmei Magazin mixt + îngheţată. Toţi cei veniţi la iarmaroc de prin satele de deal şi de munte dădeau buzna să ia nevestelor îngheţată.
Pentru cei mai mulţi, momentul era solemn echivalînd cu cel în care un proaspăt îmbogăţit îi cumpără nevestei sau, mă rog, amantei, un ceas cu diamant.
Multă vreme după aceea, nevestele aveau să-şi amintească de vremea cînd mîncaseră îngheţată.
*
De pe șosea
Fîșia de asfalt, denumită pompos șosea, se strecoară cu dificultate printre casele de chirpici văruite în albastru indecis, în peretele de la drum al cărora se văd ferestre astupate cu hîrtie de ziar de anul trecut, coapte de căldură.
Linia despărțitoare dintre asfalt și șanț lipsește, astfel că șoseaua se pierde în buruienile bogate și inutile care prefațează gardurile de nuiele, toate într-o rînă.
Ici-colo, amenajate într-un fost grajd, cîte un minimarket cu ifose de boutique, în fapt, un magazin mixt de pe vremuri, vînzînd Coca-Cola în loc de Cico.
Coboară cele cîteva trepte din piatră de rîu, fetișcane zdravene, țîțoase și cu buci strînse în pantaloni albi și maiouri din care e lăsat afară buricul. Țin într-o mînă telemobilul, iar în cealaltă pungile de plastic, burdușite cu sticle de lapte și suluri de hîrtie igienică.
Pe stînga, după un șir lung de garduri putrede, se înalță o poartă uriașă, cu stîlpi de piatră, ținînd în sus sulițele de fier forjat date cu praf argintiu, ca să strălucească aristocratic.
Te-ai aștepta ca dincolo de poarta măreață, la capătul unei alei de marmură, să dai cu privirile peste o vilă cu avînturi de palat.
Curtea uriașă năpădită de bălării dezvăluie o casă din chirpici cu acoperiș de stuf.
Proprietarul, unul plecat la muncă în Italia, și-a început gospodăria cu porțile.
Cum însă a dat gata banii în făurirea falnicelor porți, s-a mulțumit cu o căsuță pirpirie, cu greu deosebită de un bordei.
*
Fapt satiric
Primarul a obținut jumătate de milion de euro pentru WC-ul școlii.
Școala urma să fie refăcută.
Și cu o clădire a școlii nou-nouță, strălucind ca un ou abia atunci ieșit din găină, cum dracu să lași WC-ul din curte așa cum era, o coșmelie gata să cadă peste consumatori?
Școala n-a mai fost refăcută.
Grație Consiliului județean, la care primarul beneficiază de pile zdravene, școala a fost mutată în clădirea fostului Centrocoop din Centrul satului.
WC-ul utramodern a rămas de izbeliște.
Ține în el Leana lui Răgălie gîștele, pe care le îndoapă cu forța în vederea îngrășării.